Descoperirea şi exploatarea ţiţeiului încă de la începutul secolului al 19 - lea i-a făcut pe foarte mulţi fericiţi. Dacă la început era folosit doar pentru iluminatul caselor şi străzilor, mai apoi la gătit, odată cu descoperirea kerosenului, supremaţia ţiţeiului a căzut, iar industria extractivă a cunoscut o perioadă grea.
Tradiţional, ţiţeiul şi produsele petroliere sunt asociate cu Neptun şi nu este deloc o coincidenţă că prima exploatare sistematică a ţiţeiului a început în 1850, la scurt timp după descoperirea lui Neptun în 1846.
Pe când Neptun era descoperit se afla în conjuncţie cu Saturn la 25 grade Vărsător şi ulterior conjuncţia dintre Saturn - Neptun avea să fie corelată cu dramaticele mişcări politice - deja cunoscute revoluţii sociale, din Europa sfârşitului decadei 1840, pe când la orizontul geopolitic răsăreau primele semne ale socialismului.
Corelaţia, la fiecare 35 de ani, a ciclului Saturn - Neptun cu schimbarea socială este dovedită de astrologia mundană şi de date concrete, în special, cum ar fi mărirea şi decăderea comunismului - 1917 marea revoluţie socialistă din Rusia, încheierea primului război mondial, 1953 moartea lui Stalin iar la noi se producea cel mai cumplit experiment social cu alaiul său de procese fabricate, închisori de tristă referinţă Gherla sau Piteşti ori construcţii megalitice care să absoarbă forţa de muncă – celebrul canal, şi 1989 căderea zidului Berlinului, căderea regimurilor de factură comunistă, ultimul căzut fiind cel de la noi care nu putea să fie o cădere de catifea ci şi-a cerut tributul de sânge. Toate petrecute pe această conjuncţie.
Extinzând cercetarea asupra conjuncţiei Saturn - Neptun la ţiţei şi produsele petroliere, mi se pare normal să reanalizăm asocierea lui Saturn cu restricţia şi blocajul şi a lui Neptun cu ţiţeiul.
Ca şi consumatori, am simţit aceste convulsii în preţul plătit pe litru de benzină la pompă, dar corelaţia dintre preţul petrolului şi barilul de ţiţei este pendinte de o multitudine de factori şi nu în ultimul rând de ţările membre a OPEC care vor să menţină stabil preţul benzinei la pompă, mai mult sau mai puţin la barilul de ţiţei, după cum o cere situaţia. Desigur mai există şi alte corelaţii între preţul petrolului, de exemplu, şi creşterea nivelului de trai sau prosperitate, în general, dar mai sunt şi alţi factori care complică ecuaţia. De exemplu se poate remarca creşterea câştigurilor din afacerile cu ţiţei în SUA în 2005 dacă ne gândim că preţul petrolului s-a triplat numai în ultimii trei ani. Invers, odată cu descoperirea câmpurilor petroliere din Texas în 1930 - pe atunci Saturn şi Neptun se aflau în trigon, adică într-un aspect benefic - preţul ţiţeiului a scăzut atât de mult încât a dus la un adevărat haos industrial şi, mai rău, a determinat Marea Criză Economică. Astfel că preţul crescut al ţiţeiului nu este o garanţie pentru creşterea economică iar un preţ scăzut nu garantează prosperitatea. Cel mai bun este un preţ stabil.
La noi, imediat după crahul petrolier american, pe Valea Prahovei odată cu descoperirea câmpului petrolier, germenele industriei extractive a început să funcţioneze şi câţiva ani mai târziu, România avea să devină un nume de referinţă în domeniu pentru Europa.
Un exemplu clasic al corelaţiei dintre extracţia ţiţeiului şi ciclul Saturn Neptun este dat de opoziţia care situează, de o parte, celebrul război de Yom Kipur din 1973, iar de cealaltă, embargoul asupra petrolului arab. De fapt, pentru prima oară opoziţia s-a făcut simţită încă din 25 iunie 1971 la 0 grade pe axa Gemeni / Săgetător, ceea ce coincidea cu intrarea lui Neptun în Săgetător dar vestea şi începerea odată cu debutul în deceniul şapte, a epocii în care ţările străine în care se găsea materie primă din abundenţă, preluau controlul asupra exportului de ţiţei. Era prima oară când OPEC îşi arăta puterea, susţinând Iraqul, de exemplu, când acesta a naţionalizat Compania Western Oil, în 1972. OPEC însăşi fusese fondată în 14 septembrie 1960 când Saturn făcea un sextil perfect cu Neptun.
România îşi extinde în tot acest timp, relaţiile externe, în special cu Orientul, printr-un intens schimb de specialiştii, mulţi români fiind întâlniţi pe câmpurile petroliere din Iraq şi Iran sau pe platformele petroliere din Golful Persic.
Preţul ţiţeiului a crescut dramatic în 1974 şi s-a extins, s-a egalat apoi brusc, şi datorită dezintegrării politice a Iranului şi răsturnării şahului Mohamed Reza Pahlavi. Preţul ţiţeiului a crescut astfel încât ajunsese aproape peste tot, în 1974, la 38 dolari / baril ca să ajungă în 1981 la 63 de dolari / baril. În mare, acesta a fost preţul plătit de USA prin embargoul impus pe produsele iraniene după criza ostaticilor de la ambasada americană din 1979 şi după războiul dintre Iran şi Iraq din 1980.
Din punct de vedere astrologic aceste evenimente sunt interesante deoarece cuadratura Saturn - Neptun din septembrie 1979 până în iunie 1980 acoperă exact această perioadă. Deci este normal să presupunem că opoziţia şi cuadratura din anii 70, timp în care Neptun se afla în Săgetător, corespunde restricţiilor impuse în exploatarea ţiţeiului şi conexarea acestora cu naţiunile arabe având şi un serios substrat religios.
Interesant de subliniat, că deşi în toată lumea, piaţa petrolieră era convulsionată, România trimitea să lucreze în afară în special muncitorii din domeniile extractiv şi prelucrarea ţiţeiului.
Un nou ciclu Saturn - Neptun începea în 1989 cu o serie de conjuncţii situate la 10 grade Capricorn şi care acopereau o perioadă din martie până în noiembrie. Predispoziţiile spre care duceau aceste conjuncţii vizau mari schimbări politice, nu mai puţin importante decât Marea Ordine Mondială, care era legată de Uranus. De asemenea, Uranus era în conjuncţie cu Neptun şi prin aceasta începea un nou ciclu de 172 de ani, ciclu lungit de aceste conjuncţii care se refac ca urmare a retrogradării lui Uranus şi a lui Neptun.
Însemna, de asemenea, că această conjuncţie Saturn - Neptun crea noi structuri politice puternice cum ar fi cele care stăteau în spatele exploatării ţiţeiului şi că fiecare conjuncţie aducea propria empatie cu evenimentele. Orice creştere a preţului ţiţeiului însemna o altfel de renaştere pentru Rusia, de exemplu, ţară extrem de senzitivă la schimbările pe care le presupunea ciclul Saturn - Neptun, şi această nouă schimbare era semnificativă pentru Orientul Mijlociu. Pe lângă faptul că se prefigura o nouă opoziţie din ciclul care începuse în 1989, Rusia începuse să se impună drept adevărată forţă în ce privea exploatarea ţiţeiului mai repede decât OPEC.
Afacerea Gazprom
Tacticile de intimidare a vecinilor s-au remarcat în felul cum Rusia a dialogat cu Ucraina în primăvara acestui an. De fapt această atitudine era generată de urmările pe care le implica Marea Cruce în semne fixe - Leu, Vărsător, Scorpion şi Taur, dintre Saturn - Neptun - Jupiter - Marte care începuse să acţioneze încă din august 2005 şi a durat până în februarie 2006. Ea a arătat doar vârful icebergului a ceea ce va urma. Adică, Ucraina a refuzat la început să semneze acordul privind conducta de gaz care trebuia să treacă pe teritoriul ei, conductă aflată sub controlul gigantului rus Gazprom. Ucraina dorea ca Rusia să îi garanteze anumite drepturi. Drept replică la atitudinea Ucrainei, Gazprom a răspuns că Ucraina va trebui să cumpere gaz metan la un preţ de patru ori mai mare decât preţul pieţei, preţ care se situa în jurul a 220 de dolari / 1000 mc. Când Ucraina a înţeles că poate fi eliminată de pe piaţă a cerut Rusiei să îi garanteze că dacă va semna acordul în condiţiile impuse, preţul gazului va rămâne fix în următorii cinci ani, dar a fost prea târziu, Rusia închisese deja ucrainiană.
În tot acest timp România negocia preţul, dacă se poate spune negocia cât mai de grabă era obligată să accepte preţul pieţii. Iar acest lucru s-a reflectat mai apoi în ceea ce a vrut să facă Distrigaz. În tentativa de reorganizare a introdus abonamentul de 180.000 lei fapt care a stârnit furia oamenilor. Speriaţi de o eventuală acţiune în forţă aparent, Distrigaz a renunţat la ideea cu abonamentul dar a introdus revizia. Dacă veţi citi mai atent factura curentă, veţi vedea ca revizia costă 139.000 lei în timp ce consumul de gaze se ridică la vreo 24.000 lei.
Abia când presiunea gazului a scăzut şi în ţările UE, ţări care cumpărau gaz de la Ucraina, pentru acestea a fost clar că erau vulnerabile în faţa unui posibil şantaj în partea Rusiei mai ales că Gazprom era gata să suplimenteze cu 25 % cantitatea de gaz care se livra în Europa. Acest lucru a fost cu atât mai surprinzător cu cât cantitatea de gaz livrată de Rusia către Europa creştea, în condiţiile în care prima începuse construcţia altei mega - conducte de gaz. Confirmarea a venit atunci când fostul premier al Germaniei, Gerhard Schroeder, a fost numit preşedintele sucursalei Gazprom Nord, conducta urmând să treacă pe sub Marea Baltică direct în Germania. Numirea a stârnit nemulţumirea premierului italian Silvio Berlusconi care pierduse negocierile şi implicit postul de preşedinte a filialei Gazprom Sud, conductă care ar fi urmat să treacă prin Italia, în momentul când a devenit premier.
Gazprom a luat fiinţă pe conjuncţia Saturn Neptun în 1989 şi a fost privatizată în deceniul 9, preşedintele Putin prezervându-şi dreptul de veto prin controlul exercitat de stat asupra Gazprom prin cele 51 % procente pe care le are Rusia. Prin aceasta Putin a dorit să intre în competiţie cu gigantul ţiţeiului care era Iukos la acea vreme şi pentru care preşedintele Mihail Kodorkovsky este în închisoare din 2004 din motive de…evaziune fiscală prin neplata taxelor, deşi toată lumea cunoaşte că adevăratul motiv al întemniţării lui Kodorkovsky erau ambiţiile prezidenţiale ale lui Putin.
Întrebarea este dacă în România se va repeta povestea, la scară mai mică, cu Romeptrol şi cu Dinu Patriciu pentru că deja este luat în colimator ca să nu mai amintesc de Ovidiu Tender care a cumpărat Rafo de la Iacubov care Iacubov şi el a fost încarcerat, culmea, tot în 2004, a stat câteva luni bune după gratii pentru acte de corupţie. Am studiat mult timp harta lui Corneliu Iacubov, nimic nu indica detenţia. În schimb, existau aspecte care sugerau o acţiune ocultă menită să-l înlăture pe Iacubov de la cârma Rafo.
Revenind la Gazprom, trebuie amintit şi aici un amănunt picant. Adevăratul cap al Gazprom este Alexei Miller, vechi tovarăş de arme cu Vladimir Putin pe vremea când acesta din urmă era un simplu maior la Sankt Petersburg. Se poate spune că Gazprom a fost creat ca o armă de către Kremlin şi a fost folosit ca instrument politic, nicidecum ca unul financiar. În timp ce SUA se aventura şi îşi epuiza resursele în zone gen Iraq, Rusia îşi consolida puterea pe piaţa ţiţeiului, prin construcţia rapidă de conducte de gaze naturale în nordul, sudul şi centrul Europei şi era în tratative pentru construcţia altora, cu Japonia, Korea şi Orientul îndepărtat, consolidându-şi astfel poziţia câştigată în aceste ţări. Rusia avea satisfacţia unei poziţii puternice, era doar a treia ţară din lume în ce privea rezervele de gaz metan.
Sub aceste auspicii are loc opoziţia Saturn Neptun, opoziţie începută în 1972, ea se află în ultima jumătate a ciclului în 2006, următoarea conjuncţie Saturn Neptun urmând să se producă, în Berbec, în 2014 – 2015 perioadă în care vom vedea cum va fi folosit arma petrol şi gaze de către Rusia şi ce poziţie va câştiga ea pe piaţa ţiţeiului în acest interval.
Aspectul de opoziţie din acest ciclu este conectat cu zic eu, cu conştiinţa. Conştientizarea de către Occident a puterii pe care o reprezintă Estul Mijlociu, poate transforma Rusia într-o superputere în domeniu. Conexând evenimentele cu ceea ce s-a întâmplat Ucrainei putem demonstra că nu este vorba despre începutul unei influenţe, ci de putere, ceea ce pentru Rusia este marele avantaj. De asemenea, este logic că e prea târziu să se mai facă ceva pentru a stăvili creşterea acesteia atâta timp cât conductele de gaz de care aminteam mai sus sunt deja în construcţie, prima care urmează să fie dată în folosinţă fiind cea din regiunea Mării Nordului.
Europa a ales pe ce drum să meargă şi investeşte intens în economie prin construcţii de case şi autoturisme, dar mai ales în găsirea de energii alternative şi acestea vor da roade odată cu începerea următorului ciclu Saturn Neptun, în perioada 2025 - 2060. Până atunci însă aceste ţări, relativ independente, vor exploata ţiţeiul la cote maxime prin poziţia pe care o deţin pe piaţă, diminuând de la o lună la alta rezervele mondiale de ţiţei.
Între timp pe fondul opoziţiei Saturn Neptun din perioada 2006 - 2007 vor creşte şi problemele economice. Jupiter era angajat şi el în toate acestea - cuadratura Jupiter - Neptun este asociată din punct de vedere astrologic, cu explozia unor scandaluri economice asemănătoare cu baloanele de săpun, căderea pieţii fiind legată de amalgamul putere - corupţie mai ales că Jupiter se afla în Scorpion. Să ne amintim doar cum au fost privatizate sau vândute o serie de obiective sociale din această perioadă şi avem un tablou complet vizând dedesubturile care aveau să iasă la iveală în perioada 2005 – 2006. Sunt curioasă ce surprize ne mai aşteaptă pentru că lunile aprilie – mai (pe o cruce în semne mutabile, în Casele VI – X – XII – IV) şi august - septembrie 2007 se anunţă deosebit de tensionate.
Tot şi toate vor cunoaşte un preţ aberant care va duce la căderi ameţitoare. Avertismente am primit în primele luni ale anului, dar s-ar putea să asistăm la fenomene economice tulburătoare în următoarele săptămâni. Şi cum şi Saturn este implicat în afacere, prin restricţionarea câmpurilor petroliere, să nu uităm Iraqul şi Iranul, în Iraq situaţia este instabilă, Iranul a început să ameninţe prin interzicerea staţionării platformelor petroliere în zonele de extracţie, aşa că ne putem imagina până unde poate urca preţul barilului de ţiţei, ca să nu mai spun de conflictul diplomatic care se poate isca între România şi Iran.
Războiul de Yom Kipur şi embargoul asupra petrolului arab au fost anunţate de opoziţia Saturn Neptun de acum 35 de ani, la fel, opoziţia din 2006 - 2007 anunţă deja schimbările care vor avea loc şi care vor culmina cu Crucea în semne cardinale care îi vor implica pe Pluto care va intra în Capricorn şi pe Uranus care va intra în Berbec, indicând o perioadă tensionată în plan geopolitic, cu răsturnări neaşteptate de situaţie pentru cei implicaţi, între anii 2010 - 2014. Este o perioadă în care au loc întrevederi şi schimburi de idei la nivel înalt, între Occident, Rusia şi China şi, în acelaşi timp, se vor produce o serie de reorientări politice, dar se vor pune la punct şi noi strategii, pentru a ţine departe mai ales extremismul.
Epoca ţiţeiului îşi va continua cursa în paralel cu cea a Erei Cărbunelui. Cu ritmul actual de extracţie, rezervele de ţiţei se vor epuiza la mijlocul secoului al XXI-lea, în acelaşi timp preţul per baril va tot creşte ceea ce va determina o reorientare a politicii ţiţeiului şi căutarea a noi surse de energie. Întrebarea care se pune este cât va dura acest proces şi cum vom ieşi din el?
Progresul tehnologic este unul dinamic şi creşte de la o zi la alta, sporul de natalitate mondial va exploda pur şi simplu iar dependenţa de o formă sau alta de energie va face populaţia lumii să caute noi surse de subzidenţă. Deocamdată în următoarele două - trei decenii vom mai folosi ţiţei dar nu ne vom opri aici. Casele nu vor mai fi încălzite cu cărbune, gaze ori petrol, autoturismele nu vor mai funcţiona cu benzină ori motorină, puterea mondială nu va mai sta într-un câmp petrolier sau o pungă de gaze naturale.
Există două posibilităţi pentru a încheia cu bine tranziţia de la epoca ţiţeiului la cea a energiilor viitoare. Una ar fi modelul Imperiului Roman ajuns la apogeu, adică degradarea civilizaţiei. Cealaltă, găsirea de soluţii care să ne ajute să începem acea Era a Vărsătorului despre care s-a tot profeţit.
Exploatarea resurselor pământului este un fenomen larg reflectat în astrologia ultimilor două secole, de la conjuncţia Saturn - Jupiter care a început şia încheiat ciclul de Pământ. Când această conjuncţie se va produce în semne de aer, în jurul anului 2020, va urma un ciclu de alţi 200 de ani în care alte surse de energie vor fi descoperite, cele bazate pe lumină sau pe forţa valurilor ceea ce va da o nouă faţetă atât relaţiilor internaţionale cât şi conceptului de geopolitică în sine. Poate acum ne este greu să nu ne imaginăm dificultăţile acestei tranziţii dar copiii noştri şi copiii copiilor noştri vor zări cu uşurinţă lumina de la capătul tunelului.
Oare ce ne-o aştepta pe opoziţia Saturn – Uranus?
