Ce înseamnă ciclul retrogradarii?
O planetă care intră în mişcare retrogradă, parcurge de trei
ori aceeaşi distanţă calculată în grade, perioadă numită ciclul retrogradării
şi care cuprinde 3 faze: staţionarea sau pregătirea de retrogradare,
retrogradarea propriu-zisă şi pregătirea de revenire la mişcarea normală. Când
planeta, încă în mers normal, va trece
peste gradul până unde va retrograda, va da startul unui nou ciclu al
retrogradării. Momentul poartă numele de staţie, staţionare sau penumbră deoarece
planeta începe să îşi încetinească viteza de rotaţie în jurul propriului ax. În
momentul în care va reveni în mers normal, ciclul nu este încheiat deoarece
abia acum planeta începe să-şi mărească viteza de rotaţie în jurul propriului
ax şi va ajunge la viteza de rotaţie normală atunci când va trece peste gradul
din care a retrogradat, moment în care spunem că ciclul retrogradării planetei
respective s-a încheiat.
Staționarea oricărei planete este un
moment de energie intensificat. Planeta este în momentul de hiatus când pare că
nu se mişcă, de fapt este momentul în care ea începe să-şi frâneze propria
viteza de rotaţie. Mişcarea devine din ce în ce mai lentă, planeta va intra în
retrogradare, va reveni în mers normal şi pe parcursul câtorva zile sau
săptămâni îşi va relua viteza de rotaţie normală şi va încheia ciclul.
Perioadele de încetinire şi de revenire, de dinainte şi de
după retrogradarea propriu-zisă, durează de la câteva zile la câteva săptămâni.
Efectele acestora pot fi resimţite timp de câteva zile (10 – 17) în cazul
planetelor personale cum se întâmplă cu Mercur, Venus sau Marte sau de câteva
săptămâni (5 – 12) cum se întâmplă în cazul planetelor lente Uranus, Neptun şi
Pluto. Este ceva de genul apropierii palmei de flacăra unei lumânări. Dacă doar
treci palma peste flacără simţi un pic de căldură dar nimic dureros. Dacă plimbi
însă palma încet pe deasupra flăcării simți căldura intens! Când planetă se
deplasează cu viteza normală, efectele sale nici măcar nu le mai conştientizăm.
Momentele de staţionare pot fi frustrante deoarece obişnuiţi ca
lucrurile să se desfăşoare normal, brusc, ne pomenim că ceva nu merge, ne
confruntăm cu tot felul de blocaje, ca şi cum ne-am izbi de un zid nevăzut sau
de un obstacol care ne obligă să încetinim, să ne continuăm demersurile mai
prudent sau, uneori, să schimbăm direcția de mers ori chiar să ne oprim.
Totodată însă am putea simți un sentiment de eliberare, de ușurare, pentru că,
în sfârşit, ne putem trage sufletul după o perioadă de muncă intensă, ne putem aduna
forţele, putem regândi strategia, cum şi ce să facem ca să fim mai eficienţi.
La fel este şi momentul de post-retrogradare, perioadă în care
planeta începe să revină la viteza obişnuită de roţie ca să încheie ciclul
retrogradării, doar ce ne-am obişnuit cu o anumită stare, am luat o direcţie
care ne convenea şi iată că suntem obligaţi să o schimbăm din nou. Cu toate
acestea, acest lucru poate fi un punct de analiză important pentru situaţiile
cu care ne-am confruntat pe perioada întregului ciclu. Nu de puține ori, în
aceste momente, se poate ajunge la o clarificare a situaţiilor cu care ne-am
confruntat, care au generat stresul pentru concretizarea unor demersuri sau a
unor nevoi şi care relevă un model de acţiune repetativ transformat în blocaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu