Ipostaze ale uneia și aceleiași imagini arhetipale – femeia - 2 -

Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta

ipostaze ale uneia și aceleiași imagini arhetipale – femeia

Asteroizii și fragmentarea feminității

Să revenim la ipostazele femininului și să vedem ce s-a întâmplat cu acestea odată cu descoperirea celor patru asteroizi - Junona, Ceres, Pallas și Vesta. Ce este o centură de asteroizi? Astronomic, mai multe mii de fragmente ale unei planete care a explodat și care se mișcă pe o aparentă orbită comună; arhetipal reprezintă  imagine profundă a subconștientului feminin în care s-au depozitat toate neîmplinirile.

Pentru că dimensiunile unui asteroid sunt mult mai mici decât ale unei planete, sensul lor pare să fie mai puțin complex. Acesta subliniază, în general, o trăsătură de carcater uni sau un model comportamental. Ceres, Pallas Atena, Junona și Vesta sunt zeiţe importante ale antichităţii, fiecare având un rol distinct în panteonul politeist; singura căreia i s-a schimbat rolul de vreo patru ori a fost Vesta.

           Ceres-Demetra este mama Persephonei, zeiţa agriculturii și reprezintă aspectul de Lună Plină. Luna primordială, așa cum a fost ea percepută la începuturi era  completată de nevoia şi capacitatea eternului feminin de a procrea, în timp ce Ceres este zeiţa agriculturii, o versiune mai rafinată ale aceleiaşi teme. Ceres-Demeter subliniază instinctul de a hrănire, dar şi mama posesivă care se luptă să/și crească singură copila și amână cât de mult poate – până o fură Hades – să devină independentă și să-și vadă de viața ei. Arhetipul primar al lui Ceres este cel al mamei. Ea este nu doar furnizorul de alimente, dar, de asemenea, ci susţine spiritual credinţa că viaţa renaşte. Ceres reprezintă nu doar calităţile mamei de a hrăni pruncul ci și fluxul şi refluxul din perioadele de fertilitate ale femeilor, care sunt legate de Lună. Oferirea de produse alimentare celor are au nevoie este un semn distinctiv ale arhetipului Ceres,reminiscență a ofrandelor care se aduceau zeiței imediat după recoltare. Ceres a fost cea mai generoasă dintre toate zeiţele, dând ingrijiri la toate nivelurile. Partea întunecată a arhetipului include depresia și pierderea. Depresia pe care a suferit-o după pierderea fiicei ei a fost atât de mare încât ea s-a retras, s-a ascuns şi ar fi cauzat de bunăvoie moartea omenirii, prin foamete. Ea nu a putut suporta să-şi piardă copilul adult care îşi părăseşte casa pentru a începe propria ei viaţă şi de a se căsători (în cele mai multe versiuni ale răpirii Persefonei / Kore se regăseşte și fericirea lui Hades / Pluto şi preferă viaţă de familie, poziție confortabilă ca Zeiță a Lumii Subpământene) . Ceres / Demeter devine practic prizoniera propriei dureri care o distruge. Ceea ce hrăneşte mai târziu distruge.

             Pallas Atena reprezintă opusul Korei/Persephonei, femeia modernă, independentă, care locuiește singură şi respinge vechile valori familiale. Pallas Atena în calitate de zeiţă a înţelepciunii este tipul nou de femeie, care crește și este educată într-o societate eminamente masculină și care a învățat pe cont propriu ce înseamnă un rol activ într-o societate şi ce înseamnă propria determinare. 

            Potrivit scriitorului și istoricului Robert Graves, Atena este cel mai mare duşman al matriarhatului dar şi cel mai mare paradox. Când Zeus/Jupiter  a avut o durere de cap îngrozitoare  l-a chemat pe Hefaistos/Vulcan şi i-a cerut să-i despice capul să vadă de ce are asemenea dureri. În momentul în care a crăpat ţeasta Zeului, Atena a ieşit din capul acestuia înarmată, cu coif şi cu scut şi pe deplin dezvoltată. Ea a fost născut de un bărbat, fără ajutorul femeii, iar apariţia ei în panteonul grec surprinde momentul în care grecii aveau nevoie de un nou arhetip feminin, care să nu fi fost afectat de aspectele vicioase ale răzbunătoarelor zeiţe vechi din epoca matriarhală: Parcele, Furiile, Eriniile sau Medusa. Athena este tânără, înţeleaptă, echitabilă şi independentă. Ea nu pare să aibă nevoie de bărbat atâta timp cât se poate descurca singură şi astfel, în toate miturile ea este veşnica virgină. Ia propriile decizii şi are o soluţie pentru fiecare. În acelaşi timp, este destul de frumoasă ca să atragă privirile zeilor şi nici de vanitate nu duce lipsă – să ne amintim doar de concursul de la nunta lui Peleu la care a participat alături de mai celebrele Hera/Junona şi Afrodita/Venus iar tânărul Paris a trebuit să o aleagă pe cea mai frumoasă. Atena este un concurent redutabil, mândră şi dornică să i se recunoască frumuseţea aşa că să nu ne mirăm că s-a simţit jignită, iată măcar o caracteristică pur feminină, atunci când a pierdut în faţa Afroditei/Venus. Şi cu toate acestea, frumuseţea ei rămâne stearpă; ea nu-şi pierde timpul cu relaţii de iubire mai mult sau mai puţin ortodoxe, ci rămâne consecventă propriei integrităţi şi autorităţi. Se pare că singura slăbiciune remarcată de zei a fost cea pentru titanul Prometeu pe care l-a ajutat să ducă oamenilor Focul şi nu numai.

Hera/Junona pe de altă parte trebuie să fie frumoasă că doar este soţia oficială a mai marilor zeilor, ea este aleasă drept mama tinerei generaţii de olimpieni şi care întruchipează prin arhetipul pe care îl reprezintă toate probeleme, toate grijile şi toate mizeriile pe care le suportă femeia căsătorită.

Zeus o înșela în mod constant în timp ce ea își petrecea timpul spionându-l, încercând să se războiască cu rivalele şi cu odraslele nelegitime. Cazul Herakles/Hercule este mai mult decât celebru. Hera/Junona este o femeie geloasă şi mefericită de cele mai multe ori pentru cele mai multe ori, în ciuda poziţiei ei şi a titlului. Apariţia ei pe cer în demersul nostru astrologic marchează un moment istoric, cel în care soţiile au reuşit să câştige un statut aproape egal cu al bărbatului prin căsătorie; cel puţin aşa sa întâmplat în civilizaţia occidentală. Şi chiar şi aşa, s-a mai produs o diviziune a arhetipului femeii, de această dată avem două tipuri distincte: cel de consoartă – arhetipul soţiei oficiale, dedicate şi geloase (Hera/Junona) şi cel de iubită – fără griji, cochetă şi întreţinută (Afrodita/Venus care nu are nici statutul şi nici obligaţiile Herei/Junonei!). Nu vreau să se creadă că am afirmat că bărbaţii nu au avut ochi pentru soţiile oficiale, Doamne fereşte, dar în preajma anului 1800 s-a simţit o schimbare la nivel de mentalitate în socitate prin acceptarea celor două subarhetipuri feminine prin faptul că societatea a devenit mai tolerantă.

             Hestia/Vesta sau Preoteasa Sacră reprezintă arhetipul cel mai complicat dintre cele patru reprezentate de asteroizii majore. Modificările distincte de roluri asumate ascund de fapt, o poveste tristă. Privind statiile de evoluţie ale arhetipului, de la Preoteasa Lunii sau prostituata sacră din lumea caldeeană şi babiloniană, Vestala romană care se impune prin virginitate la Maica Superioară din mânăstiri este descris  procesul de denaturare profundă a poziţiei femeii, cu toate implicaţiile psihologice şi sociale care decurg de aici. Iniţial, ea a fost Preoteasa sacră a Zeiţei Lună. Rolul său era de a-şi folosi trupul în timpul ritualurilor de fertilitate divină. Alegea un bărbat pe care îl aducea în preagul extazului sexual şi reputaţia ei era cu atât mai mare cu cât se dovedea maestră în practicarea a ceea ce am numi astăzi sexul tantric.  

            Mai târziu, grecii, care au fost destul de inteligenți să nu schimbe ritualurile vechi în forță, și-au ridicat templele pe diversele situri sacre și au denaturat sensul esențial al ritualurilor. Preotesele lui Hestia su devenit prostituate sacre și au trebuit să facă sex cu oricine se arăta la porțile templelor. Apoi, în vremea romanilor, preotesele hestiace s-au transformat în vestale, fecioare alese de la vârsta de 6 ani să servească în Templu până la 30 de ani într/o abstinență perfectă. Pentru că trebuiau să fie virgine, erau supravegheate atent iar dacă erau găsite în pat cu un bărbat erau îngropate de vii. Puține Vestale au avut această soartă, dar cel puțin aveau șansa la o viață normală după ce ieșeau din templu și, de regulă, la eliberare se căsătorea cu patricieni bogați. În schimb, stareța unei mânăstiri își asumă celibatul din convingere devenind mireasa veșnică a lui Iisus. Vesta este un arhetip feminin tulburător, care denotă adesea complexul sexual în urma abuzului, a violului sau a unor relații departe de a fi normale, cu atât mai puțin perfecte.

Găsim o paletă largă de fațete ale feminității fragmentate şi care se constituie în ariergarda mai cunoscutelor Junona, Vesta, Pallas și Ceres: Esther - o femeie irezistibilă şi frumoasă, Dumnezeu a folosit-o pentru a-și salva naţiunea. Thetis - o nimfă extrem de frumoasă. Atunci când un om Peleus vazut-o, el a devenit infatuată. Zeus şi fratele său Poseidon luat măsurile necesare pentru căsătoria ei cu Peleus, dar ea a refuzat Peleus. Zeus l-a sfătuit apoi Peleus să o găseşti, atunci când ea dormea ​​şi se lege strâns ca să evite transformările coporale, Thetis avea aces dar al metamorfozării, și să evadeze. Ea a încercat să scape luând diferite forme de la flacără, apă, leoaică furioasă la un şarpe, dar Peleus a fost rapid. Supusă apoi, ea a consimţit să se căsătorească cu el. Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, ea se refugiază pe o insulă de unde nu se mai întoarce.(În tema astrală a unui barbat, poate semnifica femeia care nu va fi niciodata a sa chiar dacă este căsătorit cu ea?!) Este mama lui Ahile. Sirenele sunt simbolul tentaţiei periculoase întruchipate de femei care fermecau bărbaţii cu cântecul lor. Iris  este personificarea curcubeului şi mesageră a zeilor cea care restabileşte pacea în natură. Ea poate călători în aer şi pe apă dar cu aceeaşi uşurinţă putea să coboare în lumea subterană cu care ocazie a salvat oameni aflați în primejdie. Iris mai simbolizează mesajele și emoţiile din timpul călătoriilor. Salomeea este descrisă drept imaginea unei femei seducătoare dar periculoasă; se pare că dansatorii de striptease au acest asteroid proeminent în tema lor astrală.  Circe este vrăjitoarea prin excelență, care își transforma duşmanii sau pe cei care o jigneau, în animale, prin utilizarea de poţiuni magice, este, dacă vreţi, o precursoare a mai cunoscutei Lucrezia Borgia din acest punct de vedere. Era renumită pentru cunoaşterea otrăvilor, drogurilor şi a plantelor. Scylla - odată o frumoasă nimfă, a căzut victima geloziei lui Circe care a transformat-o într-un monstru. Lucreţia – aristocrata romană care s-a sinucis dupa ce a fost violată, este o figură legendară din istoria Republicii Romane. Lilith - o prostituată frumoasă, necăsătorită şi seducătoare, a fost trimisă în lume (de către Inanna) cu scopul de a-i  aduce pe oameni în rătăcire, care nu suporta copiii. Messalina – o femeie extrem de vicioasă, arogantă, crudă, dizgraţioasă, crudă şi avară. Se spune că atunci când avea chef concura cu prostituatele din lupanare în adevărate orgii sexuale. Potrivit istoricului Pliniu cel Tânăr, competiţia dura timp de 24 de ore și nu odată Messalina a câştigat cu un scor și de 25 de parteneri. Asteroidul se pare că este proeminent în temele astrale ale starurilor porno. Lamia este versiunea greacă a lui Lilith. Diana era cunoscută ca fiind zeiţa fecioară căreia însă îi plăceau fecioarele şi proteja femeile care făceau jurământ de castitat. Regina vrăjitoarelor, Inanna / Venus este zeiţa dragostei dar nu şi a căsătoriei. Ea este legată de sexul extramarital şi de senzualitate.                                                    – va urma -