Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta - 3 -

Reconfigurarea arhetipului feminin

Descoperirea asteroizilor este perioada care a marcat redescoperirea istoriei antice, ba mai mult a poziției femeii în societatea antică, rolul femeii cultivate în interiorul familiei, creativitatea sa ceea ce a dus la o retrezire, la o renaştere a vieţii spirituale a femeii moderne. Vieţile oamenilor şi cea a societăţii, în general, au fost influenţate de creşterea activităţii emisferei drepte a creierului, polaritatea feminină, care a dus la o altă percepţie a lumii decât până atunci. În limbajul simbolic al astrologiei, descoperirea asteroizilor cu nume de zeiţe au condiţionat regăsirea unor arhetipuri pierdute, noi, în condiţiile date, care dădeau o coloratură specifică şi o rezolvare de o manieră proprie, problemelor psihologice şi sociale pentru că activarea acestei emisfere a dus implicit la regăsirea şi reafirmarea principiului feminin.

Ştim că doar două planete, Luna si Venus, au reprezentat arhetipurile feminine clasice, cel al mamei şi al soţiei. Până la asteroizi, astrologia a trebuit să privească experiența feminină și femeia din perspectiva diverselor arhetipuri masculine. Era nevoie de un nou set de simboluri care să descrie experiența feminină din perspectiva femeii, ceea ce se întâmplă astăzi. Din 1972, când astrologii au observat și au înțeles ce semnifică asteroizii in tema astrală, au descoperit în interacțiunea acestora o mulțime de informații care au adus o altă viziune şi înţelegere asupra arhetipurilor feminine precum şi la o multiplicare a acestora. Pentru că planetele au primit numele unor zei în momentul descoperirii lor şi sute de ani acestea au caracterizat şi viaţa femeilor, asteroizii au primit nume de zeiţe. Recunoaşterea şi importanţa acordată astrologiei şi din perspectivă feminină au completat şi au consolidat personalitatea omului, dezvăluind energiile neintegrate care adesea au fost sursele unor probleme.

Ceres, de exemplu, a aruncat o nouă lumină, prin simbolismul Lunii, asupra relaţiei dintre un bărbat şi mama sa şi, de asemenea, dintre el şi soţia sa sau cu alte femei în viaţa lui de adult. În plus, Ceres simbolizează şi capacitatea noastră de a avea grijă de celălalt, modul în care această parte a naturii noastre interioare îşi găseşte expresie. Manifestări tipice de energii ceresiene la un barbat se regăsesc în profesiile pedagogice – predare şi îndrumare, medicină pediatrică, agricultură, grădinărit, gastronomie sau nutriţie, medicină şi terapii complementare, profesii legate de ecologie şi protecţia mediului, şi, desigur, contribuţia sa la creşterea şi educaţia copiilor.

Pallas, pentru un bărbat ca şi pentru o femeie, poate simboliza capacitatea lui de a concepe strategii, misiunea sa de clarifica lucrurile şi de a găsi adevărul, sentimentul de dreptate, dobândirea de competenţe şi ingeniozitatea sa în domeniul artelor utile – moda, creaţia de modă şi de bijuterii, precum şi capacitatea lui de a practica profesii care au legătură cu vindecarea. Aşa cum Palas poate semnifica la femei, respingerea propriei feminităţi şi la bărbat poate semnifica respingerea propriei masculinităţi, polaritatea sexuală opusă impregnată în subconştientul său. Plasarea de Pallas în tema astrală a unui bărbat poate sugera modul în care un bărbat percepe femeile puternice şi independente din jurul lui şi acest lucru, de obicei, are de a face cu sentimentul propriu de competenţă.

Junona poate semnifica felul în care un bărbat înțelege să se comporte în căsătorie precum şi alte forme de parteneriat, inclusiv, parteneriate de afaceri. Poziția ei în tema astrală determină, de asemenea, modul în care se rezolvă conflictele dintre sine și ceilalţi, dacă parteneriatele în care a intrat în sunt benefice sau sunt susceptibile de interese ascunse. Junona poate arăta, de asemenea, ce fel de soţie preferă bărbatul şi care este atitudinea lui faţă de femeile căsătorite şi faţă de căsătorie, în general. Junona, vorbeşte despre bărbat în calitatea lui de soţ şi de tată şi, prin extensie, orice parteneriat care duce la naşterea unei noi identităţi.   Acest asteroid are de a face cu omul, în rolul său de procreare ca soţ şi tată, şi, prin extensie, în orice facere comună care poate  duce la naşterea unei noi entităţi. Pentru o femeie, Junona poate arăta şi modul în care o femeie se comportă cu partnerul ei, dacă nu cumva prin atitudinea sa îl impinge ea însăşi spre infidelităţi.

Vesta poate semnifica relaţia bărbatului cu sine însuşi, ca fiinţă completă, în afară de relaţiile cu ceilalţi. Poziţia ei poate sugera şi devenirea sa spirituală, în concordanţă cu credinţa şi spiritul său interior. Ca şi la femei, şi la bărbat, Vesta mai poate semnifica nevoia de a conserva Trecutul spre a construi Viitorul.

De asemenea, se poate face o legătură interesantă între momentul descoperirii asteroizilor şi etapele de dezvoltare ale omului: Ceres, primul asteroid descoperit, răspunde de prima etapă de viaţă când interesul copilului este concentrat asupra mamei, este etapa Copilăriei; Palas, al doilea în ordinea descoperii, sugerează etapa în care copii încep să se identifice mai întâi, cu modelele părinţilor, în speţă cel al tatălui, care să-i iniţieze în relaţiile cu lumea exterioară, etapa dintre copilărie şi adolescenţă, trecerea la adolescenţa când aceste modele sunt căutate în afara familiei, când fetele visează mai toate să devină supermodele sau cântăreţe iar băieţii încep să fie preocupaţi de viitoarele profesii. Junona, cel de-al treilea asteroid, este arhetipul soției, ea fost consoarta lui Zeus/Jupiter, pe care-l urmărea cu o tenacitate furibundă, dar și o protectoare a nașterilor. Sugerează etapa de viață a femeii adulte, căsătoria şi naşterea, perpetuarea specie, matroana. Vesta, ultima descoperită, reprezintă etapa finală a vieţii, femeia care se concentrează pe creşterea nepoţilor, nu mai poate face copii dar are o bogată experienţă de viaţă pe care o cultivă prin amintiri şi relaţiile de familie. 

Cititrea asteroizilor şi în acest fel, aduc indicii suplimentare asupra sensului lor, dar, normal, o femeie trece prin fiecare etapă simbolizată de asteroizi, de-a lungul vieţii. Aceste momente se referă mai ales la viaţa femeilor, ceva care până de curând a fost în mare măsură neglijat. Evident se pot face analogii şi cu vieţile oamenilor dar într-o formulă uşor modificată deoarece la aceştia, de exemplu, capacitate de reproducere nu cunoaşte limită de vârstă. Ca si femeile, şi bărbaţii trec prin stadiul Ceres în care ataşamentul pentru mama lor este obiectivul principal şi printr-o etapă Pallas când fac transferul de la imaginea ca model a tatălui la ceilalţi din lumea exterioară familiei şi printr-o Junona când sunt soţi şi taţi şi-şi întreţin familia dar şi printr-o etapă Vesta atunci când se pensionează şi se dedică nepoţilor şi vieţii de vârsta a treia.

Revenind la tema noastră de discuţie, mai trebuie spus că tetrada Ceres – Palas – Junona – Vesta reprezintă emanciparea femeii în secolul 21. Prin libertăţile asumate, exerciţiul la care este supus lobul dreapt al creierului (în sensul de-al pune la muncă) au amplificat nu doar viziunea creatoare, nu doar gândirea şi asumarea relaţiilor de tot felul ci şi sensibilitatea emoţională, energia vindecătoare pentru a depăşi experienţele dureroase acumulate de-a lungul a peste zece milenii de patriarhat.

Pe de altă parte, Ceres poate fi considerată unul dintre arhetipurile Mamei Pământ. Ea este preocupată de grija pentru copilul ajuns adolescent care învață în altă localitate, de felul cum este acesta îngrijit, ce mănâncă și dacă ia masa la timp sau de confortul și nevoile altora care nu au nicio legătură cu familia sa, dar sunt mai slabi și mai neajutorați decât ea. Un asemenea arhetip este ilustrat de Maica Tereza. De asemenea, Ceres poate ilustra relația mamă-fiică în lupta pentru supremația în Timp; arhetipul modern ar putea fi motivul Albă ca Zăpada prin al său ”oglindă-oglinjoară” care vorbește despre adolescența în floare și despre gelozia mamei care nu mai are controlul total asupra ființei pe care a născut-o, simte că o pierde, că altcineva va fi pe primul loc în viața ei, ba mai mult, prin tinerețe aceasta o va surcalasa în topul preferințelor celorlalți fie ei bărbați, fie femei.

Vesta mai poate sugera modul în care și de ce, un individ se va sacrifica pentru o cauză socială, deci în afara familiei sale, sau pentru una personală prin credință, sacrificiul fiind o  modalitate prin care el va face ceva în serviciul comunității în care trăiește, a societății, sau pentru creșterea personală cu ajutorul credinței ori prin aderarea la o religie, frecventarea unei anumite biserici sau prin autoizolare urmărind astfel creșterea spirituală. Un exemplu în acest sens ar fi poeta Emily Dickinson care a renunțat la responsabilități sociale pentru a se deica poeziei. Este un exemplu de energie vestaliană. O altă ilustrare a  arhetipului vestalian pot fi ostașii care păzesc Mormântul Eroului Necunoscut.

Junona reprezintă și obligaţiile şi angajamentele din interiorul căsătoriei cum ar fi fidelitatea, deci nu întâmplător ea își urmărește soțul cu atâta posesivitate, dar şi drepturile maritale care rezultă dintr-o relaţie. Arată modul în care o femeie își va valida şi valoariza statutul în societate dar și în familie prin alegerea partenerului de viață. Identitatea separată, dar egalată de femeia într-o lume a barbatilor este reprezentată de lecţiile de tip junonian. Să luăm ca punct de reper doar trei asemenea cupluri Irinel Columbeanu – Monica Gabor, Pepe – Oana Zăvoranu sau Remus – Irina Truică. Felul în care disputele lor au fost ilustrate de mass-media ar putea fi considerat un asemenea arhetip.   

Palas reprezintă puterea de a ne manifesta creativitatea şi acţionează ca un purtător de cuvânt pentru cei care au nevoie de un protector, în special în aspecte legate de drepturile omului sau de gen. Un asemenea arhetip ar putea fi reprezentat de Amnesty International, Medici fără frontiere sau gruparea Green Peace unde Palas reprezintă capacitatea de concentrare și convergența tuturor acțiunilor într-n singur sens, dat de genul de reprezentare, dar și de manifestările de prosperitate, succes și răsplată - balurile de caritate pentru susținerea activismului, participarea cu funcții onorifice –  Audrey Hepburn, Angelina Jolly, Andreea Marin ambasadoare ale UNICEF sau Mihaela Dicu, președintele onorific al AAR la susținerea unor campanii care au ca scop apărarea celor mai puțin norocoși decât noi, susținerea unor domenii pentru care legislația în domeniu este sumară sau lipsește cu desăvârșire, ar putea fi un semnificator.

Deși nu este un asteroid, nici măcar corp ceresc, Luna Neagră sau Lilith în tripla sa manifestare, reprezintă tendinţele distructive ale psihicului care să riposteze atunci când acțiunile promovate sunt respinse. Poate fi tema alergătorului de cursă lungă, a celor care iau viața ca pe o provocare atunci când nu-și materializează scopurile, obiectivele sau visele și se simt blocați de forțe sau energii care nu îl lasă să acționeze așa cum și-ar dori. Cu toate acestea, când energia lilitiană este sublimată prin disciplină acceptând realitatea ca fiind cea care este, lecţiile lilitiene aduc recompense şi împlinire într-un alt sector de viață sau într-un mod diferit.  De exemplu, un părinte își direcționează copilul spre o profesie care i-ar fi plăcut lui să o practice sau spre una care pare aducătoare de bani. Copilul cuminte, ține cont de îndrumările părintelui până la o limită și aici intră în joc astrele, inclusiv Lilith. Răbdător, va face facultatea dorită de părinți, dar când va fi să-și găsească un serviciu singurul pe care îl poate accesa este nu cel pentru care s-a pregătit ca școlarizare ci cu totul altul care rezonează undeva în memoria afectivă a nativului cu ceea ce ar fi vrut odată să facă și va lucra într-un domeniu în care creativitatea aparent abandonată va găsi canalul de realizare și se va reformula în raport cu ceea ce destinul i-a propus, lucru care nu se poate spune despre părinții noștri pentru care singura scăpare de a pleca de la țară era să facă un liceu sau o facultate la oraș. În acest fel, Lilith poate juca rolul unui Saturn mai mic pentru care sunt deosebit de valoroase provocările, testele existențiale care ne pun în varii situații și care duc inevitabil, la una și aceeași destinație: materializarea sau nematerializarea energiei lilitiene, drum de mijloc nu există. 

Spre o reconciliere universală

Trecerea, de la sexualitatea sacră la celibatul impus descrie ceea ce sa întâmplat în fapt, cu sexualitatea feminină de-a lungul mileniilor. Ca să înțelegem motivele fundamentale care au stat în spatele acestui proces trebuie să pornim de la schimbarea completă a viziunii asupra lumii în trecerea omenirii de la matriarhat la patriart. Omul antic a înţeles că trupul femeii este un portal de o dimensiune erotică neimaginabilă și că orgasmul era un mijloc de a crea o punte între sacru și profan și astfel sexualitatea a devenit o artă sacră practicată de preotesele care erau venerate. Totul însă a inceput sa se schimbe odată cu trecerea la patriarhat şi cu folosirea intensă a emisferei stângi a creierului. Noii lideri ai comunităţii au înțeles că, dacă păstrau cele două roluri feminine de bază, cel al mamei (dătătorea de viaţă) şi a iubitei (canalul divin) împreună, nu ar fi putut să le cucerească aşa că au început sistematic să le separe unul de altul. 

În tradiția evreiască se folosesc două seturi de vase de gătit, unul pentru carne și unul pentru sabat. Această practică este o metaforă extraordinară care arată cât de înspăimântați erau bărbații la ideea că ar putea amesteca cele două roluri arhetipale feminine, mama și iubita, femeia trebuie să fie ori mamă ori iubită, amândouă nu se putea altfel devenea prea puternică. Unii cercetători cred că cultivarea pământului a încurajat această separare, deoarece acestea erau necesare ca soțul și soția să rămână împreună ca să poată lucra câmpul. Bărbatul prin foța mușchilor semăna, iar femeia culegea. Când erau singure sau în exercițiul funcțiunii ca preotese sacre, se foloseau de trup pentru a cultiva și tot ele culegeau roadele, adică erau independente, nu era nevoie decât de o intervenție masculină minimă aşa că separarea rolurilor, dădea din punct de vedere social, siguranţa că femeia avea un statut inferior şi putea fi astfel dominată; devenind proprietatea bărbaţilor, ele nu aveau alte opţiuni decât fie căsătoria (Junona) şi să devină mame (Ceres, Luna Plină), fie să rămână necăsătorite (Palas) şi într-un final să ajungă fie fate bătrâne (Luna balsamică), călugăriţe (Vesta) sau prostituate (Venus). Niciuna din aceste opţiuni nu erau foarte atractive deoarece implicau un stil de viaţă anost, de gineceu. Unele par reconciliabile, cum ar fi cel de soţie – mamă, soţie – amantă dar aceste combinaţii erau adesea ineficiente şi nu duceau la împlinirea dorită. Epoca New Age a schimbat considerabil poziţiile, făcându-se primii paşi în direcţia reîntregirii feminităţii fragmentate de-alungul istoriei. Apariţia mişcărilor feministe pare să fi schimbat optica asupra acestui fenomen, ba a împins noua imagine spre extreme pentru că deşi acum femeile se bucură de un stil de viaţă mult mai degajat, cu libertate şi independenţă de mişcare (consolidarea arhetipului Palas) are un anume preţ: mame singure, disfuncţionalităţi în creşterea copiilor, familii dezmembrate deoarece structura tradiţională constituită pe nucleul social care îl reprezenta familia este din ce în ce mai sfâşiat. Foarte multe femei au ales cariera, au ales să rămână singure şi să respingă ideea de căsătorie, la asta adăugându-se   oficializarea identitatăţii sexuale distorsionate ceea ce a dus la dărâmarea vechilor valorilor care au devenit fără sens doar că nici în prezent, ele nu sunt înlocuite cu unele noi, viabile, lucruri pe care cu siguranţă o Preoteasă a Lunii, o reprezentantă a matriarhatului nu şi-ar fi dorit să vadă. Întrebarea este cum să ne păstrăm libertatea  proaspăt dobândită, întorcându-ne la ritualuri vechi care ţin de un sacru anistoric sau să combinăm fragmentele de feminitate recuperate spre a ne vindeca subconştientul torturat de amintiri greu de alungat fără a deveni însă duşmanii bărbaţilor?!

Răspunsul astrologic s-ar afla în descoperirea unei noi planete, o planetă care, în fapt, există deja pe hârtie. Conform legii lui Bode, o lege matematică care calculează poziţia, perioada de revoluţie şi distanţa astronomică ale şi dintre planetele, ar trebuie să existe acest organism trans-plutoniam dar este atât de departe, iar zona este atat de densă şi de întunecată încât astronomii nu au fost încă capabili o detecteze. Ori de câte ori omenirea a avut parte de o expansiune a conştiinţei, de o schimbare majoră la nivelul acesteia, schimbarea a fost marcată de descoperirea unor noi planete, iar acum, peste tot pluteşte, adie a schimbare nu doar la nivelul conştiinţei colective ci şi la nivelul celei individuale.

Potrivit unor astrologici, transplutonienele ar fi sub îndrumarrea spirituală a Balanţei  iar din această perspectivă, noua conştiinţă ar putea, de fapt, oferi o modalitate de a împăca sexele beligerante şi piesele fragmentate ale feminismului care deocamdată sunt împărţite între mamă şi consoartă. Se pare că alegerile pe care le avem de făcut nu sunt atractive, deoarece acestea induc limitarea în sine şi de multe ori se exclud reciproc. Este nevoie de o nouă planetă de sex feminin, care ar vindeca aceste răni şi ar uni toate fragmentele. 

Printre rolurile Balanţei sunt şi cele care implică diplomaţia, negocierile de pace şi de echilibrare a contrariilor. În vremurile noastre, supuse celui mai clar principiu darwinist în care este foarte importantă supravieţuirea celui mai adaptat, adevărul poate fi distorsionat, realitatea răstălmăcită sau dezechilibrată.  Oamenii sunt în imposibilitatea de a vedea şi alte adevăruri şi nu sunt dispuşi să accepte alte realităţi. Ori Balanţa care este rece şi imparţială, are capacitatea de a privi toate părţile implicate în conflict pentru a găsi o soluţie acceptabilă şi contribuind astfel la reconcilierea problemei. Niciunul dintre arhetipurile planetare nu este capabil să realizezeacest lucru. 

Stăpâna Balanţei este Venus, cea care reprezintă farmecul şi frumuseţea. Ori pentru a echilibra lucrurile, unii cercetători sugerează ca noua plaentă care ar urma să fie descoperită ar fi Khore/Persephona, fiica lui Cere/Demeter şi soţia lui Hades/Pluto şi care la fel ca şi Hermes/Mercur are capacitatea de a călătorii, e drept, temporar între cele două lumi, cea subterană a soţului său şi cea de la suprafaţă, a mamei sale. Ea este zeiţa îndrituită cu rol de amplificare a psihicului, a nivelurilor de conştienţă, şi cel de a ghida sufletele într-o altă dimensiune. Căsătoria ei cu Hades/Pluto a făcut-o Zeiţă a Morţii şi totuşi i s-a permis să părăsească lumea subterană şi să petreacă jumătate de an alături de mama sa, printre cei vii. Odată cu sosirea potenţialului transplutonian întruchipat de Khore/Persephona am putea descoperi o nouă faţetă a femininului, un arhetip care este capabil să transceadă limitele inferior – superior, jos – sus, subteran – teran, să accepte noile realităţi şi să realizeze că frumuseţea limitată de contrarii poate fi reconciliabilă şi ne poate da şansa unificării într-un Întreg a piesele fragmentate ale feminităţii, mai ales că inteligenţa şi creativitatea feminiă s-a extins şi a depăşit rolurile tradiţionale de soţie şi de mamă.                                                                                 - Sfârşit -