Două arhetipuri, multitudine de fațete:

Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta 

ipostaze ale uneia și aceleiași imagini arhetipale – femeia

- 1 -

Înainte de televizorul color și de ceasurile digitale pentru a măsura timpul, contemplam fermecați Cerul. Omul preistoric a învăţat încă de timpuriu că, pentru a măsura timpul şi distanţa cu ajutorul mișcării planetelor, nu trebuie să uite de celelalte astre de pe firmament, adică de stelele fixe. Ritmul vieții de zi cu zi era guvernat de ciclurile Lunii,iar agricultura de ciclul anual al Soarelui precum şi de mișcarea helicoidală a anumitor stele care prin luminozitatea lor fascinau și au fost luate ca puncte de reper. Fenomenele cerești au fost ușor de urmărit și au făcut viața previzibilă, chiar predictibilă. Fiecărei vârste i-a fost atribuită câte o planetă, din cele 7 vizibile cu ochiul liber, și care și-au găsit denumirea și corespondența în miturile diferitelor popoare din preistorie și până aproape de epoca modernă. Tot privindu-le cum răsar și apun, cum vin și pleacă, oamenii au învățat să le descifreze sensul și semnificațiile care vreau să vă spun că nu s-au schimbat prea mult de-a lungul a aproape 6 milenii.

Comparativ cu zilele noastre, în acele vremuri singurele planete care puteau fi studiate erau cele 7 vizibile cu ochiul liber – Soare, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn,  deoarece atât psihicul cât și instrumentarul erau limitate la totul reducându-se la simpla observație și la tentativa de a înelege acele observații prin prisma miturilor. Sindromul pre-menstrual, boala Borderline sau comportamentul autist au fost o raritate. Viaţa oamenilor din culturile arhaice şi medievale au urmat căi de evoluție aproape previzibile, care au fost determinate de circumstanţe tipice, atât economic și social, cum a fost de exemplu, dreptul întâiului născut. Nimic nu părea să tulbure apele, Saturn aducea sarcini și poveri, Jupiter condiționa norocul și câștigurile, Marte diriguia războiul și violența, Venus dragostea, chiolhanul și pofta de viață. Odată cu inventarea telescopului însă, observarea cerului s-a extins considerabil. Așa au fost descoperiți asteroizii și planetele transpersonale care au schimbat fața astrologiei pentru totdeauna și au extins cunoașterea dincolo de limitele sistemului solar și a înțelegerii acestora prin adăugarea de noi arhetipuri.

                              Patriarhatul la nivel de astrologie

Ceva a rămas totuși vizibil neschimbat – faptul că în timp ce modelul de comportament masculin descris de planetele tradiționale a fost întotdeauna lipsit de ambiguitate și corelat perfect cu imaginea masculinității, imaginea feminității era descrisă de doar două planete feminine care au împărțit psihicul femeii în două arhetipuri care, zic eu, se exclud reciproc și care a fost și mai segmentată odată cu descoperirea asteroizilor.

Intenția mea este de a separa și face anumite precizări asupra arhetipurilor planetare, în funcție de gen, deși astăzi astrologia astăzi le folosește fără a face aceaste distincții. Inteționez să demonstrez oarecum modul în care poziția și aspectele planetare pot fi folosite pentru a configura anumite tipare comportamentale și modul în care aceste modele sunt corelate cu genul acestora.

În mod tradiţional, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn şi sunt considerate planete masculine iar Luna si Venus, planete feminine, în timp ce Mercur reprezintă o stare interesantă, hibridă, nici femini, nici masculin ci...hermafrodit pentru că întrunește atât calități masculine cât și feminine.

Mercur sau Hermes, mesagerul divin şi protectorul negustorilor, hoţilor şi alchimiştilor este personificarea neutralității dacă vreți. El este răutăciosul,  ingeniosul,  inventivul, copilul etern care nu creşte, un fel de Peter Pan al panteonului elen și roman, căruia nu îi scapă nimic şi care are acces liber la alte lumi, în care nici măcar zeii orcât sunt ei de zei nu au totdeauna acces. Mercur este arhetipul genului neutru dacă avem în vedere că tocmai el pare blocat în copilărie perpetuă. El este lubric, atras mai mult de jocuri și de farse copilărești decât de treburi serioase de tipul dragoste, salarizare sau războaie, poate de aceea rolul său era doar de mesager al zeilor, spre deosebire de Marte, primul arhetip masculin tipic.

Marte luptă şi speră să câştige în orice împrejurări. El vrea să-şi dovedească valoarea sa fizică într-o lume fizică, el trebuie să fie mai puternic, cel mai rapid și victorios. Marte nu ia în calcul pericolul sau faptul că nu întotdeauna poate câştiga, el acţionează din impuls, imprudent și energic, cu încrederea că tinerețea îl poate scoate mereu învingător numai că a fi tânăr nu este un argument pentru a fi și învingător. El are mușchi și mai puțină minte, este tot timpul în acțiune, iubește și urăște la fel. Să ne amintim doar pățania cu marea lui iubire, Afrodita/Venus – zeița frumuseții căsătorită cu zeul fierar Hefaistos/Vulcan care era de-o hidoșenie ieșită din comun, încă o reflectare dacă vreți a motivului polarităților care se atrag, când soțul acesteia, bănuind că cei doi au o relație, îi prinde înlănțuiți în capcana unei plase nevăzute și îi face de râs în întreg Olimpul.

Soarele personifică în temele natale, vitalitatea si ego-ul, personalitatea, unicitatea, el este adesea cel mai vechi, cel mai înţelept, este conducătorul, este cel mai puternic şi poate chiar mai determinat, care foloseşte mijloace mai subtile și mai inteligente pentru a-și atinge obiectivele. Soarele descrie arhetipul masculin în starea sa matură, încă puternic, omul de afaceri de succes, care la cincizeci de ani ştie ce vrea şi ştie cum să obțină și ce să obțină şi care intenţionează să-și trăiască viaţa din plin, cu riscurile și minusurile așa zise inutile. 

Ceea ce numim planete de destin, Jupiter şi Saturn, reprezintă două forme arhetipale vechi care definesc  potenţialul de creştere. Jupiter este omul care iubeşte, este jovial, are bani, care își strică copiii și nepoții dându-le tot ce vor, trecut prim ciur și prin dârmon și care încă mai are puterea și mai vrea să se bucure de viață, în sensul ei cel mai profund, în timp ce Saturn este zgârcitul, nu uită să atenționeze mereu asupra drepturilor şi obligaţiilor care le avem, veșnic nemulţumit și care este incapabil să găsească frumusețea sau satisfacția în jurul său.

Bineînţeles, acestea sunt doar generalităţi, dar ele arată evoluţia accepţiunii principiului masculin de-a lungul timpului şi care urmează o cale previzibilă, aş spune, de la copilărie la senectute. Există modele care se disting clar - comportamentul determinat de o anumită vârstă, educaţia, situaţia financiară, rangul social, nu există contradicţie în evoluţia lor mai ales dacă luăm în considerare amestecul dintre aceste arhetipuri: Marte – Jupiter îl arată pe sportiv sau pe play-boy-ul bogat; Marte – Soare îl indică pe bărbatul tânăr, activ sexual, agil, dinamic şi cuceritor; Soare – Jupiter vorbeşte despre bărbatul matur, de vârstă mijlocie care mai este şi avut; Marte – Saturn poate sugera un tânăr defavorizat sau pe bărbatul econom ca să nu spun zgârcit sadea; Soare – Saturn îl indică pe pensionarul care ştie să mai ciupească de ici de colo ca să-şi scoată pâinea zilnică pe când Saturn – Jupiter îl arată pe bărbatul care s-a obişnuit să traiască singur, care a trecut prin greutăţi şi a învăţat să fie frugal chiar şi în vremuri bune.

                Aceste caracteristici se corelează între ele şi indică o tranziţie lentă de la un model comportamental la altul, în funcţie de vârstă şi în principal, în funcţie de mediul economic şi social în care trăieşte. Tânărul cu un marcaj marţiano-saturnian poate fi cel care urmează o facultate în condiţii de sărăcie şi care ştie că numai munca susţinută şi o serie de specializări îl pot ajuta să facă saltul social, să obţină un salariu bun când tranzitul jupiterian susţine marcajul şi eventual să urce scara ierarhică, scapă de blocajul saturnian care, în fapt, este o lecţie de viaţă, şi intră prin hora arcului solar, într-o perioadă, etapă cum vreţi să-i spuneţi, puternic susţinută de cuplul Soare – Jupiter sau Soare – Marte -Jupiter.

Unde începe sexualitatea Lunii şi  

unde se sfârşeşte erotismul lui Venus 

Caracteristicile feminine sunt mai puţin interschimbabile. Să luăm cele două planete tradiţionale de sex feminin, Luna şi Venus. 

Luna însăşi cunoaşte trei ipostaze diferite, dacă ne gândim la etapele pe care le parcurge în interiorul ciclului lunar: Fecioara (Luna Nouă), Mama (Luna Plină) şi Bunica (Luna balsamică). Fecioara reprezintă atât nevinovăţie şi potenţialul viitoarei femei. Ea este inocentă, adolescentă, naivă, pubelă şi nu este pregătită să intre în lumea adulţilor, dar în care va ajunge până la urmă. Mama este femeia coaptă, fertilă, care şi-a manifestat pe deplin potenţialul prin rodnicie, dând viaţă, este conştientă de propria valoare, viaţa şi perpetuarea speciei depinzând de ea. Fata Bătrână este femeia în pragul senectuţii, înţeleapta care a trecut prin viaţă şi a dobândit o sumă de experienţe de viaţă, este dacă vreţi deţinătoarea secretelor vieţii, ea şi-a învăţat lecţia de viaţă din proprie exerienţă şi este gata acuma să dea lecţii cui este dispus să asculte. 

Această evoluţie a sunat bine, la fel cu cea a omologul său masculin, până când mi-am dat seama că lipseşte un un lucru evident: sexualitatea. Nu există nici urmă de sexualitate în arhetipurile feminine reprezentate de cele trei faze ale Lunii. Fecioara nu este încă gata să-şi înceapă viaţa sexuală, nevinovăţia ei provine din lipsa, la un moment dat, de cunoştinţe carnale. Aceasta poate fi trezită la un moment dat dar nu în faza de Lună Nouă, în germenii momentului nu detectăm urme de sexualitate şi mi se pare normal, ea este încă o copilă. Să ne gândim numai la perioada evului mediu când cea mai mare bogăţie a unei fete era tocmai virginitatea ei, dacă şi-o pierdea înainte de căsătorie era etichetată drept o "femeie căzută". Mama, pe de altă parte, reprezintă experienţa sexuală acumulată în trecut dar în prezent ea nu îndeplineşte decât funcţia de mamă, această fază nu mai are potenţial sexual activ ci unul pasiv. Mama nu este interesată de sex ci cum să-şi crească mai bine copiii. Femeile gravide sau care alăptează se confruntă frecvent cu acest sentiment. Gandurile, trăirile, sentimentele se coagulează în jurul valorii de copil iar trupul femeii este doar o sursă de alimentaţie pentru acesta. Sexul şi ideea de sexualitate sunt retrogradate, sunt alungate în profunzimile inconştientului. Sau cel puţin aşa crede că ar trebui să simtă...

          Fata Bătrână, manifestarea lunii balsamice, nu se mai gândeşte la jocul erotic, şi chiar dacă ea ar reprezenta impulsul erotic, cine ar mai considera-o un model de tip playmate? Fata Bătrână reprezintă altceva, în niciun caz un model de sexualitate. Am spune că vremea ei ca femeie a trecut, în schimb a ajuns depozitarul a tot felul de cunoştinţe, de informaţii legate de viaţă, de experienţe de vis şi totuşi puţini sunt interesaţi de ceea ce are ea ar avea de oferit pentru că ar avea, destule şi din greu, ochi şi urechi să avem!

Ce s-a întâmplat cu sexualitatea feminină? Potrivit unor interpretări ale astrologiei din zilele noastre şi care se bazează pe informaţiile adunate de-a lungul a peste şase milenii, se pare că tocmai sexualitatea şi erotismul lipsesc arhetipului principal feminin deși reprezentările lor sunt de foarte multe ori extrem de senzuale. Sau să fie doar proiecția subconștientului masculin? 

Din fericire, o avem Venus, care debordează de sexualitate, această păpuşa Barbie a omului modern. Ea personifică, indiferent de dorinţa barbaţilor sau de groaza femeilor: pofta, frumuseţea, seducţie, independenţa, dreptul de a alege şi de a acţiona în mod liber - şi are ca instrument de lucru sau de acţiune chiar propriul trup. Venus este tot ceea ce nu este Luna, adică este o anti – Lună. Se pare că ea nu a fost niciodată fecioară și, deși are un fiu, ea nu a fost niciodată mamă, cu atât mai puțin babă! Cum adică să îmbătrânească zeița iubirii?! Asta ar înseamna să devină urâtă și nu este posibil așa ceva, iar în ce privește instinctul matern acesta este estompat de dorința ei ce a cuceri statutul perechii Demetra – Persefona, excelentă alianță mamă perfectă – fiică perfectă.

                Venus/Afrodita se comportă ca orice femeie ajunsă pe o anumită treaptă socială fără să fi făcut mare lucru pentru asta şi atunci doreşte cu orice preţ să întrunească şi atribute care nu o reprezintă dar care pentru imagine dau bine, mamele sunt tratate cu respect, femeile căsătorite se bucură de un anumit statut, femeile care îşi ţin deoparte de ochii lumii viaţa personală se bucură şi ele de respect, femeile ambiţioase ajung acolo unde vor fără să fie implicate în scandaluri, exact lucruri pe care Zeiţa nu le are aşa că va face totul ca să creeze impresia că le are. De fapt, Venus/Afrodita doreşte să fie tratată cu respect în Olimp, printre zei dar destul de puţin probabil să câştige acest lucru poate şi pentru că îşi doreşte prea mult să fie iubită, admirată şi adulată iar ea dă prea puţin din toate acestea. Interesant este că deși are prea puține atribute care țin de maternitate, se dovedește o mamă posesivă. La ea, instinctul matern este înlocuit cu posesivitatea, îşi priveşte fiul ca pe un obiect care îi aparţine, mai ales că este băiat, şi poate respinge la orice oră virtualele partenere ale acestuia, le poate admonesta, chiar chinui sau pedepsi. La fel se va întâmpla şi cu Psiche, muritoarea de care Eros se va îndrăgosti. De ce procedează aşa? Se simte ameninţată ca femeie, orice posibilă noră devine o rivală la inima fiului şi mama îşi va pierde controlul asupra lui, dar şi ca Zeiţă - o femeie tânără şi frumoasă o poate face oricând să-şi piardă supremaţia, ea nu vede în Psiche femeia ci ameninţarea. Această adăugire a maternităţii pentru Venus/Afrodita este una târzie. În mai toate miturile, Afrodita apare ca senzualitatea întruchipată, obiect al adoraţiei dar şi al dorinţei bărbaţilor, fie ei zei sau muritori, eterna seducătoare, eroina unui film erotic care rulează iar şi iar, ca arhetip al dorinţei, în minţile bărbaţilor.            
    Descoperirea planetelor de dincolo de Saturn, ultima planetă a Sistemului Solar vizibilă cu ochiul liber, şi adoptarea imediată de către astrologie a acestora, au adăugat alte 4 arhetipuri masculine celor deja existente şi acest lucru a lărgit şi mai mult plaja de interpretare, ba mai mult au adus parcă ceva mai multă claritate imaginii şi o anumită logică intrinsecă a Imediatului, Prezentului, Viitorului şi Evoluţiei: Uranus – revoluţie, haos, schimbare, un excentric ingenios şi anarhist genial. Neptum – personifică iubirea universală, cunoaşterea ezoterică şi creativitatea artistică. Ambii, pot fi indicatori ai unor probleme de identitate sexuală cum ar fi homosexualitatea, travestiul sau transsexualitatea dar nu este obligatoriu. Pluto este stăpânul lumii subterane, probabil arhetipul cel mai temut şi de multe ori greşit interpretat ca fiind masculin, adaugă intensitatea şi imaginea puterii dar în acelaşi timp poate fi şi el asociat cu probleme de natură sexuală, de la aberaţii de tot felul la sadism, masochism sau fetiş. Cu Kiron, adăugăm un alt arhetip de o coloratură aparte în definirea astrologică, el fiind Vindecătorul Rănit iar bărbatul zilelor noastre este sistematic rănit, rolul său tradiţional a fost călcat în picioare, nu mai deţine suveranitatea în luptă, ba mai mult, nu mai este nici măcar susţinătorul de familie de până mai ieri. Puterea fizică îi este în scădere, nu mai cară greutăţi şi nici nu mai îmbracă armuri de câteva zeci de kilograme, autoritatea lui este pusă sub semnul întrebării prin emanciparea femeii care îşi reclamă dreptul la egalitate, iar virilitatea sa este pe cale să sucombe odată cu mişcarea homosexuală, cu donarea de spermă şi cu fertilizarea in vitro asigurată. Hîmmmm...un tablou nu tocmai plăcut, nu? Apariţia lui Chiron a adus o schimbare care nu a fost evidentă la nivel individual, cât este de evidentă la nivel de colectivitate, în general, prin adăugarea imaginii masculinităţii rănite.

Odată cu apariţia noilor planete determinismul astrologic s-a complicat dar au adus relaje fine la nivelul vieţii omului modern. Am câştigat o serie de variante arhetipale care reprezintă noi şi potenţiale faţete ale masculinităţii. Cu Soare – Uranus avem inventatorul a tot ce se petrece sub umb.rela on-line, este cel care face milioane de euro sau de dolari dintr-o idee genială, fără active sau infrastructură şi transformându-se astfel într-un Jupiter-Uranus. Combinaţia Marte-Uranus a impus imaginea iconoclastă a tânărului, eliberat de constrângeri care nu poate accepta conformismul şi tradiţiile, este un erou pe terenurile de sport sau de film care vrea să se iubească cu un coleg şi nu cu o colegă. Cu Saturn – Uranus deşi ar putea suna a contradicţie, dar dacă avem în vedere că împreună stăpânesc semnul Vărsătorului, am putea spune cei doi au învăţat să lucreze împreună destul de bine: Uranus inventează forme iar Saturn le structurează. Combinația Marte – Neptun vă poate pune în față muzicianul pop, agresiv, violent cu dependențe dintre cele mai ciudate, începând de la droguri și terminând cu fetișul cel mai straniu. Soare – Neptunvorbește despre guru-ul cu un impact năucitor asupra celor care caută drumul spiritual și care ajunge destul de des pe frecvența vibrațională Jupiter – Neptun aducându-i o tonă de bani și ridicându-l în slăvi asemeni unui sfânt. Cu Saturn – Neptun avem arhitectul care ordonează viziuni și construiește structuri care trec prin timp câșting importanță și valoare. Marte – Pluto vorbește despre tinerii meniți să ajungă departe indiferent din mediul din care se ridică. Cu Soare – Pluto avem omul de afaceri influent și dominant care preferă să stea departe de lumina reflectoarelor, să adune averi imense și să-și exercite puterea din umbră. Jupiter – Pluto aduce un ameste de succes aparte arhetipurilor astrologice deoarece combină măreția cu dorința intensă, o combinație câștigătoare indiferent de domeniul de operare ales, pe când combinația Saturn – Pluto este exact opusul, unește forța distrugătoare a celor două planete cu impact nimicitor asupra vieții – moarte, distrugere, pierdere, frustrare în ciuda tuturor eforturilor și a dorinței de a reuși. Marte – Chiron poate vorbi despre un defect sexual sau despre sexualitatea rănită – frecvent întâlnită în cayul abuzurilor și a violurilor mai ales dacă se află în Casa a 5-a. Cu Soare – Chiron avem puterea interioară ridicată la rang de ego, Saturn – Chiron puterea ca autoritate iar Jupiter – Chiron puterea dată de noroc, vorba ceea, omul potrivit la locul potrivit.           - va urma -