Pentru programări sunaţi la:

004 0740 769 144

004 0774 464 463

29 mai 2013

Personalitatile astrologiei romanesti

Armand Constantinescu şi Astrologia românească
        S-au împlinit la 5 septembrie 1991, 25 ani de la decesul unei personalităţi
spiritualizate foarte interesante din Bucureştiul deceniilor 5-7, care a fost autorul unei cărţi extrem de căutate în acest interval, până la revoluţia din decembrie şi încă şi acum (când circulă în copii xerox), carte numită "Cer şi destin''.  Este vorba de Armand George Lucian Constantinescu, sau Armand Gh. Constantinescu numele favorabil după Cabală - născut la Focşani la 26 septembrie 1894 din părinţi moldoveni. La terminarea cursurilor liceale din localitate a intrat la Facultatea de Medicină din Bucureşti de la care s-a retras după un an de studii, constituindu-se ca un exemplu strălucit al celor care se realizează în alte direcţii decât cele abordate iniţial.
Armand Constantinescu s-a îndreptat spre Paris, unde şi-a luat o licenţă în Drept. Revenind în ţară, şi-a început cariera la Cluj, dar după câţiva ani s-a stabilit în Bucureşti unde în cadrul Tribunalului Ilfov a ajuns la rangul de Preşedinte al Secţiei Civile. La 46 ani, în anul 1940 soarta îi rezervă surprize importante fiind scos din magistratură, ca având în familie o rudă colaterală de origine iudaică. Intransigenţa şi obtuzitatea începuse deja să se manifeste şi să umbrească sub diverse forme viaţa României. Armand Constantinescu rămâne avocat pledant în Barou ceea ce i-a creat o oarecare disponibilitate de timp pentru noua sa vocaţie, apărută surprinzător dar compensatoriu oarecum concomitent. Omul destinului în acest sens i-a fost George Dimmer, un astrolog austriac în Bucureşti fugit din ţara lui ca urmare a Anschluss-ului.
Armand Constantinescu a evoluat rapid pe drumul cunoaşterii spirituale. Evident şi- a însuşit astrologia pe care a slujit-o exemplar, precis şi conştiincios aşa cum s-au convins cititorii cărţii "Cer şi destin", apărută în două ediţii la editura Georgescu Delafras, prima în anul 1941 cu o prefaţă semnată de muzicologul George Sbârcea. Ivită în conjuncturi astrologie favorabile cartea a avut succesul cunoscut, ca fiind parcursă, evident în moduri diferite şi de generaţii întregi de domnişoare de pension, studente şi din societate dar şi de viitori profesionişti în materie. În orice caz a fost o importantă sursă de specialitate care ne-a menţinut treaz simţul integrării omului în cosmos şi care a pregătit viitorii cercetători ai astrologiei pentru decadele ulterioare. Ne oprim deocamdată aici, menţionând doar faptul că Armand Constantinescu stabileşte în "Cer şi destin" în mod peremptoriu că data reală de naştere a lui Mihai Eminescu este 20 decembrie 1849 şi nu în mod eronat cea admisă oficial de 15 ianuarie
1850. Este vorba aici despre o obtuzitate evidentă din perioada materialist-dialectică de a eluda o sursă de pertinenţă şi dea induce astfel în eroare istoriografia literară, situaţie care acum este greu de schimbat. Revenind la destinul fulminant al lui Armand Constantinescu, în ceea ce priveşte
astrologia, într-un interval atât de scurt, el continuă meritoriu prin strălucirea altor discipline, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Trebuia să mai apară un om al destinului şi acesta a fost Rabinul Dr. Emanuel Stein, mare specialist în ştiinţe oculte învăţate în mod temeinic la şcoala de rabini din Ierusalim. La o vârstă înaintată pentru aşa ceva, Armand Constantinescu învaţă metodic ebraica veche până o stăpâneşte perfect ca şi mai târziu Dr. Constantin Daniel şi poeţii loan Alexandru şi Aurel Dragoş Munteanu.
În paralel Armand Constantinescu şi-a însuşit şi alte ştiinţe aşa-zise oculte şi s-a oprit în special asupra Cabalei; de fapt el depăşise vârsta de 47 ani dela care cineva poate avea acces la cărţile sacre: Zoharul, Talmudul, Cabala. În editura Socec publică "Magul de la Snagov", roman cu cheie şi plin de interes din
multe puncte de vedere, dacă nu ar fi decât acela că aici apare prima încercare de reconstituire a cerului de naştere a unui domnitor român, respectiv Vlad Ţepeş.
Planeta Saturn, care îi era foarte puternică în astrogamă, îl influenţează din nou în rău, în anul 1947 fiind scos din Barou. A trebuit să accepte o muncă inferioară într-o cooperativă pentru a fi în ”câmpul muncii”. Acasă realiza ceva mai important făcând Astrologie în special, dând sfaturi celor care puteau ajunge până la el încercând să prevină în măsura în care îi era permis. Printre ”beneficiari” se aflau şi unele figuri de vază ale societăţii, chiar politicieni. Evident, la rândul lui, pregătea elevi printre care: Dl. Filipescu din Craiova, Dl. Mihai Gheuca, Dr. Virgl Aldulescu, Dna. Irina Constanţiu, D. Bobârnac şi cel mai cunoscut dintre ei, Florian Oniţă, astăzi în vîrstă de 83 ani, locuind la Los Angeles.
La 58 ani, Armand Constantinescu, care nu beneficiase niciodată de o sănătate prea solidă, a suferit o intervenţie chirurgicală pentru un ulcer agravat chiar de stresul nervos al soartei sale cu activitate în circumstanţe negative, căci de exemplu toate întâlnirile cu discipolii săi, se desfăşoară în condiţii de semiclandestinitate (aşa cum s-a întâmplat până în anul 1976 şi lui Florian Oniţă).
În vara anului 1966 la vârsta de 72 ani, într-o zi de început de septembrie a ştiut că trebuie să aibă o întâlnire decisivă cu Saturn şi s-a întors de la Sinaia în Bucureşti, unde pe nesimţite în aceeaşi noapte a trecut dincolo. Dacă scăpa de acest punct critic ar mai fi trăit 7 ani după calculele sale. Este îngropat în cimitirul Sf. Vineri.
Armand Constantinescu a fost profund credincios ca orice moldovean autentic. Avea şi un solemn cult al morţilor, respectând chiar unele tradiţii şi cutume care ar putea apărea superflue unor pretinşi elitişti. De exemplu de ziua de naştere dădea de pomană unui sărac atâţia lei câtă vârstă împlinea. A fost un elitist adevărat, adică în sensul spiritual al cuvântului, şi din acest motiv refuza contactul cu persoane josnice, dubioase din punct de vedere al caracterului. Nivelul de cunoştinţe deosebite la care ajunsese într-un timp relativ scurt îi permitea printre altele să facă o caracterizare unei persoane dintr-o singură privire, privire puternică pe care a păstrat-o până în ultimul moment. Armand Constantinescu a lăsat nepublicate o serie de manuscrise de cea mai mare
importanţă pentru viaţa spirituală a poporului nostru, dar cărora nu le-a venit încă momentul astral de a fi tipărite, argumentul omenesc banal fiind că nu se găseşte un editor de calitatea acestui om deosebit.

Dan Corneliu Brănean
Articol apărut în „Magazin Parapsihologic” nr. 2/1992.

PS - din păcate nu eu sunt autoarea aceastui articol, dar este de remarcat faptul că
cineva a avut timp să scrie despre Armand Constantinescu acum 22 de ani, o mărturie privind evoluţia astrologiei romaneşti, dacă vreţi, pentru că despre Ion Frâncul, întâia oară, am citit în cărţile lui Armand Constantinescu. Singurul merit pe care îl am este acela de a face săpături, în dorinţa de a ştii câte ceva despre omul care i-a spus mamei mele pe când aveam doar 6 ani că voi fi...astrolog!
       Ce m-a frapat însă la acest articol a fost menţiunea despre data naşterii lui Mihai Eminescu, mai ales că acum câţiva ani ne întrebam oarecum timid, oare 15 ianuarie 1950 este data reală de naştere a lui Eminescu?

2 comentarii: