De ce să ne întoarcem la comuniunea cu cosmosul?

– 1 –

              În domeniul psihologiei tradiţionale, există mai multe teorii cu privire la modul în care se formează personalitatea noastră. Cu toate acestea, teoriile amintite recunosc numai planul material al existenţei.  Cercetarea asociaţiilor şi evaluărilor personale presupune existenţa, în general, la natura umană, la nou-născut cât şi la adult, a anumitor trăsături cunoscute sub denumirea generică de predispoziţii fizice sau potenţial. Mi-am dat seama că teoreticienii atunci când vorbesc despre aceste însuşiri nu se raportează şi la cadrul cosmic care dă o perspectivă mult mai largă asupra naturii umane. Şi atunci mi-am spus, domnule, pentru mine, ca astrolog, teoriile tradiţionale sunt incomplete.

De-a lungul istoriei, relaţia omului cu natura a fost una reductivă, de diminuare în faţa cosmosului, dar totodată de raportare la planul material, de ierarhizare a naşterii în funcţie de elementul raţional – condiţie socială, educaţie, credinţă ş.a. Această perspectivă l-a separat, l-a rupt ca să spun aşa, de mama natură dar şi de ciclurile universului. Trebuie să spunem, cu regret, că omul modern nu se mai identifică cu pământul şi cosmosul ca făcând parte din ei înşişi. Ori ca să înţelegem de ce psihologia prin prisma astrologiei oferă o imagine la scară reală a existenţei, Omul are nevoie de o viziune mai largă despre el însuşi iar astrologia modernă oferă această perspectivă. Cu toate acestea şi în prezent astrologia trebuie dovedită deşi ea a precedat ştiinţa care astăzi îi cere dovezi care să o valorizeze. În cartea sa, Astrologie, Psihologie şi Cele patru elemente, Steven Arroyo afirmă la un moment dat: aproape fiecare cultură pe care o cunosc a avut o formă de astrologie iar acest lucru nu poate fi atribuit lipsei ei de iluminare ci mai de grabă sentimentului de unitate cu cosmosul.

Prejudecăţile, precum şi aderarea la diverse teorii ştiinţifice, au ridicat un zid în calea afirmării şi susţinerii comuniunii cu cosmosul astfel încât, cu timpul, publicul larg dar şi oamenii de ştiinţă au devenit dependenţi de realitatea materială, sinteza de informaţii şi teorii moederne au readus însă în actualitate nevoia de întoarcere spre cosmos şi implict spre astrologie. Adepţii şcolii de astrologie psihanalitică dar şi filosofi şi teoreticieni de talie internaţională, cum sunt Joseph Campbell, L.L.White, Alexei Rudin, Houston Smith  sau Hans Stossel, sunt de părere că astrologia a revenit puternic în actualitate deoarece omul modern nu mai are o mitologie viabilă. În timp ce ştiinţa a îmbunătăţit vizibil viaţa noastră, omul a început să-şi dea seama că nu poate conta doar pe datele statistice oferite de aceasta ca să găsească răspunsurile de care are nevoie. Pentru a valoriza creativ descoperirile din domeniul psihologiciei sau a sănătăţii, trebuie să fim cu adevărat deschişi spre Univers, iar dacă suntem deschişi terapiilor complementare normal că pendulăm între căile neortodoxe de cunoaştere şi cele neconvenţionale.

Oamenii de ştiinţă au ajuns să creadă că există un model de organizare, invizibil, in termen, de trăi lucrurile, un fel de model psihologic conştient care ghidează şi determină forma de energie pe care acesta şi-o va asuma. Aceste model formativ se regăseşte în mai toate teoriile ştiinţifice, de la teoria evoluţionistă la cea a dezvoltării umane fizice şi psihice.

În Evul Mediu se spunea că fiecare clasă de lucruri posedă o esenţă (essential sau quidditas), iar această esenţă era considerată nu o calitate statică cât mai de grabă o sursă de activitate. Această esenţă a fost fundamentul gândirii epocii. Pentru filosofii medievali formele observabile din natura nu erau entităţi statice ci ideile întrupate (gândirea platoniciană preluată pe filieră aristoteliană). Sursa acestor idei a fost văzută ca Mintea Universală, domeniul şi depoziult de esenţe sau de arhetipuri ale tuturor formelor existente în natură şi a tuturor ideilor în care Omul poate să creadă. Conceptul de Minte Universală este dacă vreţi similar celui de inconştient colectiv pe care îl va impune Jung.

Fizica modernă revine la aceste idei vis-a-vis de ceea ce vedem în lumea materială. Ni se spune că unda exterioară este baza vibraţională a energiei. Particula materiala a devenit un model extins. Ce a fost gândit ca fiind un atom în lumea materială este văzută astăzi ca un câmp de energie. Din nou conceptul arhaic de Minte Universală modelează activ toate formele.

O nouă înţelegere a principiilor formative ale universului nu numai că ne-ar putea ajuta să înţelegem legile fizicii, organizarea biologică sau cum lucrează mintea, ci ne-ar aduce mai multă linişte interioară. În astrologie fiecare individ este considerat o expresie unică, un Întreg de principii universale, modele şi energie care funcţionează în tipare cosmice. Zodiacul a fost considerat de astrologii din vechime şi de către filosofi drept sufletul naturii, cel care dă formă şi viaţă. Astrologia este limba principiilor universale arhetipale, o modalitate de a percepe forma şi ordinea din viaţa fiecărui individ, un mod de a arăta simbolic că fiecare persoană în parte este o entitate unică care funcţionează pe baza acestor principii. Individul este forma unică care exprimă sintetic relaţia dintre factorii universali. În termeni moderni, Universul este un proces continuu care funcţionează printr-o infinitate de interconexiuni energetice. Câmpul energetic al oricărei persoane este legat intim câmpurile energetice ale celorlalţi, de câmpul energetic teluric dar mai ales câmpul energetic cosmic.

            Prin înţelegerea factorilor universali care operează în noi putem obţine o mai bună înţelegere a principiilor universale ale vieţii însăşi. Ştiinţa acceptă amprenta digitală, electrocardiograful sau enecefalograful ca fiind instrumente utile şi modele unice ale relativităţii manifestărilor energetice şi vibraţionale. Harta natală este o modalitate prin care Universul ne permite să înţelegem modul cum funcţionează ritmurile cosmice şi energiile primare, arhetipale, în fiecare dintre noi. În psihologie, conceptul care operează la toate nivelurile, inclusiv cel universal, este cel definit de Carl Jung ca fiind arhetipul. Acestea nu sunt structuri fizice dar ar putea fi comparate cu structura interioară a unui cristal care joacă în interiorul acestuia rolul de lichid amniotic. Deşi nu are o existenţă materială proprie, arhetipul în sine este pnoţiune goală şi formală, nu este un obiect, nu este lucru ci doar o posibilitate de reprezentare apriorică. De asemenea, Jung a fost convins că natura reală a arhetipului nu este susceptibil de a fi conştient, ci că este transcendent, ceva ce trece dincolo de conştient, într-un spaţiu mult mai profund şi vast. Abia în anii 70, dr. Edward Whitmont, psihiatru de factură junghiană a afirmat că simbolurile astrologice ale planetelor sunt câmpuri energetice arhetipale şi defineşte astfel arhetipul ca fiind un model cosmic universal şi dinamic.

            Dacă arhetipurile sunt fundamentul vieţii psihice şi dacă ele sunt prea subtile sau transcendete pentru înţelegerea conştientă imediată, atunci este deosebit de important şi imperios necesar să avem un limbaj care să descrie realitatea lor. Putem cel puţin să încercăm să înţelegem cum funcţionează acestea şi ce înseamnă ele pentru noi doar prin abordarea ştiinţei care se ocupă cu astfel de lucruri – ASTROLOGIA. Indiferent ce etichetă am folosi pentru a sugera aceste principii universale, arhetipuri, esenţe sau principii formative nu este mai puţin adevărat că există astfel de forţe şi în mod constant ele ne influenţează. Iată măcar un motiv pentru care unii psihologi şi psihiatri au început să folosească astrologia ca pe un instrument de înţelegere a dinamici personalităţii pacienţilor lor. Ei au înţeles că predispoziţia psihică înnăscută a unei persoane poate fi exprimată într-un mod propriu în tema natală. Jung a scris că astrologia include suma tuturor cunoştinţelor vechi de psihologie, inclusiv predispoziţia înnăscută spre anumite caracteristici fizice, precum şi succesiunea perioadelor de criză din viaţa unui om şi pe care el le-a însumat subt termenul generic de sincronizare sau sincronicitate. Dr. Whitmont afirma plecând de la această idee că aplicarea tehnicilor de astrologie într-un sens mai larg, pot deveni un instrument de valoare pentru cel care explorează profunzimile psihicului, cum ar fi interpretarea viselor. Acestea din urmă ar da informaţii  nu doar despre evenimente viitoare sau despre anumite trăsături de carater, ci şi despre dinamica inconştientului precum şi despre modelul după care omul ar reacţiona pe tot parcursul vieţii sale, luând propria individualitate ca pe o modalitate caracteristică de exprimare a Întregului cosmic.  

            Astrologia a fost definită la un moment dat drept astronomie aplicată în scopuri psihologice. Tema astrală interpretată de un astrolog nu oferă doar o imagine sintetică a eredităţii unei persoane ci scoate în evidenţă şi potenţialul latent şi sugerează şi direcţiile în care este nevoie de creştere, de fapt, în esenţă,  tema natală nu este altceva decât o hartă simbolică a procesului de autocunoaştere şi de manifestare a unor calităţi sau însuşiri pe care trebuie să le conştientizăm. 

Astrologia este o teorie completă a personalităţii, unificatoare şi care oferă fundamentul pentru toate celelalte teorii. Ea cuprinde atât simboluri matematice cât şi un limbaj simbolic al vieţii sintetizat într-un sistem care este mai larg decât oricare altul. Astrologia dovedeşte prin caracterul său atotcuprinzător, tipuri de caracteristici care descriu cu acurateţe diferenţele individuale unice precum şi modelele de exploatare a energiei cosmice conştientizate şi astfel, dezvăluie funcţionarea armonică a legilor universale, a polarităţilor precum şi a energiilor psiho-fizice ale fiecăruia.