Când psihologia întâlneşte astrologia

          - 2-

            Introducerea astrologiei în lumea psihologiei a început în jurul  anului 1911 atunci când Carl Jung a inceput să studieze astrologia. Scopul său era de a "găsi un indiciu de bază a psihologiei umane", după cum a declarat într-o scrisoare de Sigmund Freud. Mai târziu, într-o altă scrisoare afirma: "Îndrăznesc să spun că vom descoperi într-o o zi în astrologie o serie de cunoştinţe, care au fost proiectate intuitiv în ceruri. De exemplu, se pare că semnele zodiacului sunt imagini ale unor caractere, alte simboluri ale libidoului unde cuvintele descriu calităţi tipice ale acestuia la un moment dat." 

Jung a continuat să scrie despre astrologie. Capitolul doi din Sincronicitate, o compilaţie a scrierilor sale, este numit "Un experiment astrologic", unde descrie unele din experienţele sale cu ajutorul astrologiei, ca metodă de a înţelege psihologia umană în ton cu natura sa. 

Mulţi oameni au crezut Jung a luat-o razna pentru deoarece a  acceptat în munca sa supranaturalul şi ştiinţele oculte, alţii l-au văzut ca pe un deschizător de drumuri în domeniul influxurilor inconştientului şi sincronicitatea  universului. În citatul amintit aseamănă astrologia cu o proiecţie de trăsături pe cer mai degrabă, decât ce promovează gândirea populară şi anume că astrologia este o "forţă" sau "cauza şi efectul" proiectate asupra noastră. Ideea de a privi astrologia ca un sincronism a schimbat direcţia acesteia pentru totdeauna.

În timp ce există încă unii care cred că pe oamenii astrologia îi îndeamnă să facă anumite lucruri, că astrologia este folosiză pentru a ghici sau doar pentru a crea horoscop oarecare şi în consecinţă, astrologia este înşelătoare. Majoritaea însă, ştiu că nu este aşa şi poate de aceea s-a constituit o nouă ramură a astrologiei, diferită de astrologia clasică şi a cărui popularitate este în creştere, este vorba despre acea ramură a astrologiei  care se bazează, în esenţă, pe lucrările lui Jung dar şi pe alte metode de psihanaliza. Şi chiar dacă nu seamănă cu nicio o altă ramură a astrologiei tradiţionale, sunt astrologi care intuitiv includ  filosofia psihologiei umane în activitatea lor.

Premisa pentru 

astrologia psihanalitică

Filozofia îşi are rădăcinile în arhetipurile universale care se regăsesc, de regulă, în mitologice. Teoria este că societatea creează arhetipurile şi zeii, iar mitul simbolizează o parte a psihologiei şi a personalităţii noastre. Popoarele sumeriene şi babiloniene, primele creatoare de mitologii, au creat mituri diferite pentru a înţelege modul de funcţionare a psihologiei umane şi a personalităţii. Ei au observat că cei născuţi atunci când anumite corpuri cereşti se aflau în anumite puncte de pe bolta cerească comportau trăsături specifice. Au speculat apoi aceste momente asemănându-le cu zeul care cumula cele mai multe din aceste trăsături. Erau convinşi că zeul respectiv îi controla sau proteja pe copiii aceştia şi mai apoi pe adulţi care deveneau. Este situaţia din prezent când spunem că o anumită planetă este stăpâna tipologiei respective. Despre un Vărsător vom spune că are trăsături uraniene după cum despre un Peşti vom spune că are un caracter neptunian sau unul jupiterian. Cu alte cuvinte, Jung vedea aceaste caracteristici ca rezultat al sinconicităţii sau a proiecţiei psihologice pe Cer. 

Psihologia spune că fiecare dintre noi reflectă aceste arhetipuri sau personaje mitologice în personalitatea noastră. Astrologia arată prin plasarea şi aspectele pe care le fac planetele din tema natală, unde şi cum exprimăm aceste arhetipuri. De asemenea, astrologia arată cum ne-am dezvoltat, cum am evoluat în copilărie, cum i-am perceput pe părinţii noştri precum şi dinamica inconştientului. În cea mai mare parte, astrologia ia în considerare şi permite psihicului să preia evenimentele (experienţa) din mediul exterior pentru creşterea spirituală dar şi pentru a crea o mitologie personală a individului.

            Mitologia personală reprezintă totalitatea poveştilor, amintirilor, evenimentelor din familia unui individ, de la statutul social la cutume, la ansamblul de credinţe, tradiţii, eresuri, mentalitate, obiceiuri ş.a. Este evident că o femeie care se naşte cu un Marte bine susţinut va dezvolta o mitologie şi va avea în stil de viaţă specific nu doar susţinerii marţiene ci şi locului în care s-a născut. Într-un fel îl va trăi pe Marte exaltat să spunem, femeia din Occident, care se bucură de toate binefacerile civilizaţiei şi într-un fel, dar la fel de personal, o femeie din lumea a treia.

            Astrologia psihanalitică oferă premiza de a lua în considerare cu acurateţea specifică bineînţeles,  dată locul naşterii, tradiţiile, religia, situaţia familială şi situaţia financiară fiecare nativ în parte. În acest fel, consilierea prin intermediul temei natale poate fi mult mai eficace şi mai precisă.

De exemplu, Marte reprezintă arhetipul afirmării de sine, a agresivităţii, a sexualităţii dar şi a unităţii. Să spunem că întema natală a unei femei, Marte în tranzit intră în semnul Scorpion.  La prima vedere am spune că avem de a face cu o femeie pătimaşă nu senzuală, ba chiar aş vorbi despre o oarecare agresivitate şi în intimitate, este însă extrem de fidelă partenerului său şi face totul pentru a realiza ce-şi doreşte, atât în plan profesional cât şi în plan personal. Şi peste toate acestea domneşte o personalitate foarte puternică.E, vreau să vă spun că este o poziţie foarte grea. De regulă acest tip de femeie dacă reuşeşte în plan profesional ratează în cel personal.

            Din perspectivă psihologică acest lucru se vede oarecum diferit. Nu se vede că Marte ar fi bun sau rău, calităţile şi defectele planetei el se relevă în funcţie de modul în care individul a reuşit să adapteze arhetipul propriei personalităţi. În ce priveşte exemplul de mai sus, avem o femeie care niciodată nu-şi va găsi partenerul care să o accepte aşa cum este şi dacă nu va învăţa să-şi moduleze aceste aspecte ale personalităţii niciun bărbat nu va sta lângă ea fapt care inevitabil, mai de vreme sau mai târziu poate declanşa de la depresia anxioasă sau bipolară la tot felul de psihoze. Sunt situaţii însă când acest tip de femeie nu conştientizează potenţialul arhetipal, acesta fiind încă adânc îngropat în subconştient sau poate fi reprimat, iar această ipostază se datorează în primul rând, cred eu, educaţiei, mentalităţii, comunităţii sau societăţii din care face parte nativa.

            Rolul astrolog psihanalist este urmărind tema astrală să descopere dacă acest simbol arhetipal este relevat iar dacă nu, asemeni unui sculptor să înceapă să dea deoparte piatra strat cu strat pentru a scoate la lumină statuia, cum spunea Michelangelo, adică să afle ce s-a întâmplat, de ce potenţialul arhetipal a rămas blocat într-o anume dimensiune a evoluţiei nativului. Dacă privim unde este plasată Luna, Soarele sau Saturn putem deduce de exemplu, dacă aceste calităţi au fost reprimate în copilărie şi atunci, la femeia cu Marte în Scorpion vom întâlni frecvent proiecţia propriului Marte asupra partenerilor, permiţând ataşamente profunde dar în acelaşi timp, deprimante poate pentru ea. În această situaţie, astrologul psihanalist o poate ajuta să găsească modalitatea de a elibera tendinţele reprimate într-un mod pozitiv, conştientizându-le, şi astfel, să depăşească momentul critic sau să se vindece.

            O altă intruziune a psihologiei în astrologie sau a astrologiei în psihologie este regresia. Dacă sunt amintiri pierdute sau traume reprimate, astrologul psihanalist poate merge înapoi, pe aspectele planetare (tranzite) pentru a găsi momentul când s-a petrecut evenimentul, ba mai mult poate aduce la lumină ce anume a determinat trauma sau cine a produs-o iar regresia poate fi de un real ajutor. Am avut situaţii în care un banalul - mănâncă tot din farfurie – a determinat în copilul care a devenit mai apoi adult, o dereglare de apetit şi de conduită alimentară atipice care au dus nu doar la dereglări hormonale şi la obezitate ci şi la probleme distetive de tip hernie hiatală, gastrită sau ulcer gastric ori duodenal. Omul nu se ridica de la masă decât după ce golea farfuria, indiferent cât i se punea în farfurie.

            Pe de altă parte, să nu uităm, conflictul rezidă în noi toţi şi este o proiecţie  exterioară frecventă, analizaţi un moment relaţia voastră cu cei apropiaţi. Pentru a găsi un conflict nu este musai să privim doar aspectele care simbolizează diferite tipuri de relaţii între arhetipuri – planete. Un aspect planetar descrie ceea ce aşteptăm de la o relaţie sau de la o situaţie. De exemplu, Luna în Fecioară în opoziţie cu Saturn arată relaţia dintre nativ şi mama sa care este una distantă, rece şi critică. Este o poziţie pe care am întâlnit-o frecvent la femeile necăsătorite, care din dorinţa de a-şi apropia mama au făcut totul de la studii academice, la căsătorie şi statut social şi tot nu au reuşit apropierea dorită. Relaţia a rămas tot dificilă iar mama în continuare o critică, chiar şi pentru că s-a întors de la serviciu cu 3 minute mai târziu sau umblă în pijama prin casă la o anumită oră din zi. Am avut şi situaţia inversă, când mama a venit la mine neînţelegând relaţia cu fiica sau fiul. Surpiza a fost să constat că aceştia au fost copii nedorinţi sau doriţi doar de unul din părinţi, că i-a privit mereu ca pe o povară şi nu ca pe ceva care făcea parte din Ea. Analizând tema astrală a mamei şi a ficei am descoperit similitudini uimitoare – aceeaşi relaţie saturnină cu mama, aceeaşi forţă plutoniană din ambele părţi ceea ce mă face să cred că soluţia se găseşte în tema natală a bunicii materne în relaţia, atenţie, de astă dată cu Tatăl.

            Conflictul este unul constant, pe de o parte cu noi înşine, pe de alta cu ceilalţi, şi se regăseşte în poziţia planetelor, semnul în care sunt precum şi casele în care se află. Conflictul este unul fundamental, este o constantă şi odată reperat în tema astrală putem construi modelele comportamentale în relaţia cu noi înşine şi în relaţia cu ceilalţi, putem reăera disfuncţionalităţile şi momentele de blocaj care fac să repetăm eşecul părinţilor noştri într-un anumit domeniu, de exemplu. Ne este teamă de rău şi căutăm să înţelegem ce anume ne poate face rău – Luna slab aspectată sau poziţionată şi un Saturn puternic sau susţinut ne poate sugera că noi cultivăm figura clasică a mamei, a ideii de maternitate prin excelenţă în ciuda faptului că suntem respinşi sau că încearcă să ne domine. Şi doamne cât rău face aceste mame!!

Este extraordinar să poţi arăta clientului care este conflictul său interior, de unde pleacă, ce lecţii karmice are de învăţat iar tu ca astrolog psihanalist să-l poţi îndruma spre eliberare, spre conştientizare şi acceptare a stării de fapt, în fond şi la urma urmei.

Autori de referinţă în domeniu sunt Dane Rudhyar şi Robert Hand. Operele lor sunt introspective, cu trimitere directă la felul în care lucrează inconştientul şi relevă legătura strînsă cu astrologia.

Pot spune cu mâna pe inimă că mie mi-au schimbat direcţia în studiul astrologiei, lucrările lui Stephen Arroyo, întâi i-am cumpărat lucrările în engleză, apoi au apărut traducerile pe piaţa românească, tot aşa cum Keneth Mc All cu a sa Vindecarea arborelui genealogic mi-a schimbat atitudinea vis-a-vis de spiritualitate.

Inconstientul personal, colectiv şi cosmic 

Sigmund Freud este considerat a fi "descoperitotul" inconştientului individual ca fiind acea parte a psihicului care conţine experienţele neplăcute sau traumatice suprimate de mintea conştientă. 
Jung merge un pas mai departe: este de părere că nu există doar un individ, ci şi un inconştient colectiv care conţine psihic imensa moştenire a evoluţiei umane. Potrivit lui Jung, această moştenire renaşte în structura fiecărui individ. 
Medicul psihiatru Fritz Riemann, un pasionat de astrologie, co-fondator al Academinei pentru Psihanaliză şi Psihoterapie din Munchen, introduce un al treilea concept: cel de inconştient cosmic care se pare că reflectă participarea noastră la ordinea, ritmul şi legităţile cosmice care ne marchează şi care s-ar regăsi în tema astrală a fiecăruia. 

Visele pot fi considerate o poartă de acces atât la nivelul inconştientului personal cât şi la nivelul inconştientului colectiv. Visele cu cifre, cu mersul prin Întuneric  sau cu copii mici, cimbolul inocenţei, sunt simboluri care reprezintă o legătură cu dimensiuni de care noi nu suntem conştienţi. Acestea pot genera anumite asociaţii pe care noi am putea să le percepem cu mintea raţionala desingur. Jung a descoperit că multe dintre aceste simboluri au un caracter universal. Ele pot fi găsite în miturile şi poveştile ale tuturor popoarelor şi arată "cunoaşterea" sau "înţelepciunea" comune tuturor oamenilor. Jung a numit, prin urmare, aceste imagini primordiale simboluri sau arhetipuri. Imaginile primordiale despre sine nu pot fi descrise cu exactitate. Liz Greene şi şcoala de astrologie psihanalitică le vede ca fiind modele de energie care se exprimă în întreg mediul nostru. Deşi ele însele nu au nici o formă clară, se exprimă în simbolurile lumii în care trăim, a mediului în care evoluăm.

În acest sens, sistemul solar poate fi văzut ca simbol al unui asemenea model de energie care se reflectă, în orice moment, în toate formele de viaţă de la organismele unicelulare la om ca individ. Tema astrală individuală este o reprezentare simbolică a acestor modele de energie. În aceste simboluri putem vedea poteţialul personalităţii nativului.  Jung descrie  planetele ca  fiind "zeii", simboluri sau puteri ale inconştientului. Cu toate acestea, aceşti "zei" lucrează diferit de la un individ la altul. Potrivit astrologiei, simbolul astrului diurn reprezintă nucleul, centrul, figura regelui sau şeful precum şi forţa vieţii creatoare care se regăseşte în fiecare individ. Aceste interpretări pot fi deduse din acest simbol fără ca atitudinea să fie arbitrară. 

Şcoala de astrologie psihanalitică descrie simbolul ca fiind modul principal de exprimare al inconştientului. Referitor la el se spune că un simbol sugerează sau deduce un aspect al vieţii, care este inepuizabil în interpretarea sa şi în cele din urmă scapă tuturor eforturilor noastre de a le conştientiza.  Un simbol central arhetipal în astrologie este însuşi cercul care semnifică cerul, cerul fictiv cu care operăm în comparaţie cu cerul real cu care lucrează astronomia. În toate culturile cercul este considerat a fi un simbol de plenitudine. În acelaşi fel, harta astrală a fiecăruia reprezintă integritatea individului şi arhetipul "Sine"-lui.

Complexul 

Dintre toate disponibilele psihologice cele mai multe perspective de utilitate în astrologie, le are complexul şi este unul dintre cele mai profunde caracteristici. Avem toate complexe, ele sunt cele care ne ţin în viaţă, ele sunt profesorii noştri, sunt esenţiale pentru noi.  În ce priveşte complexul, Liz Greene şi Steven Arroyo, spun că este unul...complex, dar extrem de valoros ca un model psihologic, deoarece acesta poate să dea o înţelegere remarcabilă în dinamica a unui horoscop.  

La scară primară, putem căuta să înţelegem complexul în conflictele personale şi am vedea mai clar dinamica familiei. Sau putem vedea complexul dintr-o perspectivă mitică ori arhetipală şi să accesăm puţin câte puţin din  înţelesul profund  care se ascunde în spatele persoanei prin experienţa de viaţă dar şi ca model de dezvoltare. Ambele opinii sunt valabile. Ceea ce este uitat este că aceste accesări sunt un model psihologic de viaţă.

Sigmund Freud s-a axat pe conceptul de complex pentru a putea să descrie modul de funcţionare a inconştientului. Carl Jung a avut idea de a duce mai departe această explicaţie prin descrierea modului în care inconştientul este format din energii primare sau ca să folosim termeni jungiene, arhetipuri, şi care se află, de asemenea, în inconştientul colectiv. Noi, ca astrologi, le numim planete, semne şi constelaţii.

Cum devin arhetipurile complexe

Când ne identificăm prea puternic cu un arhetip, la nivel de inconştient  - datorită unui traumatism sau neglijării emoţionale, atunci arhetipul se transformă în  complex. Planeta este arhetipul primar iar semnul în care se află, arată cum se va manifesta acesta. De exemplu, dacă un copil are un tată care îl respinge (neglijare emoţională), băiatul începe să caute un tată care să-l înlocuiască. Soarele este  Sagetator şi în pătrat cu Saturn vorbeşte despre un tatăl care străluceşte, este sportiv, bonom şi plăcut de ceilalţi ( copiii îi vor idolatriza tatăl). Dar când tatăl va încearca să-şi controleze fiul, deja intrăm în zona complexului legat de Tată. Copilul îşi va căuta părinţii (eroii), în altă parte şi va intra într-un soi de competiţie pentru atenţie cu ceilalţi copii, iar mai târziu cu alţi bărbaţi. Aspectul de pătrat se va manifesta prin imposibilitatea de a avea încredere în bărbaţii de tip sportman chiar dacă nu va fi în conflict deschis cu ei. Copilul îşi va revărsa furia şi frustrarea dar şi de speranţa spre aceşti oameni. El îşi va proiecta nevoia de tată, pe care îl dorea numai pentru el, care să fie doar eroul său, precumşi toată furia şi frustrarea faţă de tatăl care l-a neglijat asupra bărbaţilor din această categorie. 

Complexul paternal

Arhetipul saturnian este un element distinct în "Complexul Oedipian", care este unul de control şi dominaţie. Saturn a concurat cu copiii lui pe care i-a înghiţit imediat după naştere, pentru a păstra stăpânirea asupra lumii şi implicit a Universului. El reprezintă "părintele" complex, un tată care este disciplinat, dominator şi controlează totul, care ştie întotdeauna ce este mai bine pentru copiii lui. 
Saturn în aspect cu:

·        Soarele este tatăl erou, "eroul" complex, cel care este curajos şi drept;

·        cu Jupiter avem tatăl generos,

·        cu Mercur tatăl inteligent şi vorbăreţ,

·        cu Marte avem tatăl sportiv dinamic, dar care, totodată, nu are răbdare şi devine agresiv,

·        cu Pluto este tatăl meditativ, care gândeşte profund dar care are accese de paranoia, cu furii explozive, puternic şi care controlează tot şi toate,

·        cu Uranus avem tatăl extravertit, gata întotdeauna să dea o mână de ajutor persoanelor care au probleme în a se apropia de copilul lor,

·        cu Neptun găsim tatăl visător cu planuri de viitor, nerealiste, care nu se vor împlini niciodată,

·        cu Chiron - tatăl înţelept, dar o înţelepciune dobândită în urma propriilor răni emoţionale şi care este capabil să-şi orienteze copilul în direcţia corectă,

·        cu Venus avem arhetipul tatălui activ sexual, care este mai atent la propria persoană – cum arată, ce poartă, decât să se preocupe de familia sa,

·        cu Luna – tatăl care pare că trăieşte pe altă lume şi despre care copii vor spune că nu poate ieşi în lume fără să fie supăravegheat nu cumva să facă vreo năzbâtie.

Complexul maternal

Luna este arhetipul mamei, a maternităţii prin excelenţă, cea care ne hrăneşte, are grijă de noi, de organismul nostru, ne insuflă dragostea pentru hrana spirituală. Atunci când suntem lipsiţi de dragoste maternă intrăm în conflict cu noi înşine. Strigătul de ajutor este ceva de genul – vreau dragostea mamei mele chiar dacă ştiu că asta mă poate răni. De exemplu, Luna în Peşti aduce o mare nevoie de a simţi dragostea maternă, de a fi cufundat în această iubire ca într-un univers, de fapt, nevoia de protecţie de răul din lume. Dacă aspectele Lunei natale sunt pozitive, relaţia cu mama este cea de care aminteam, dar dacă Luna este atacată de aspecte cu planete grele mai ales, dar şi cu Marte, nativul dezvoltă complexul maternal.

·        Când Luna este apectată de Neptun, nativul manifestă nevoia de afecţiune mai aparte, dar dacă aspectul este unul stresant, induce o temă permănentă faţă de abandon şi tot timpul va reclama iubirea necondiţionată precum şi cultivarea ei. Complexul maternal pentru un bărbat care dezvoltă un asemenea complex va fi corvoadă pentru femeia de lângă el, deoarece va proiecta asupra acesteia şi figura mamei nu doar pe cea a iubitei – spălatul ciorapilor, sărutul de noapte bună ş.a. Şi nu cred că întâmplător s-a născut zicala că femeia într-o relaţie trebuie să fie câte puţin din toate - mamă, iubită, amantă, soră, prietenă etc.

·        Luna într-un aspect benefic cu Venus desemnează femeia afectuoasă care aşteaptă să primească aceeaşi afecţiune; dacă însă aspectele sunt stresante, dezvoltă complexul maternal şi se va purta cu partnerul sau soţul său asemeni unei mame în loc să înţeleagă că el are nevoie înainte de toate de o soţie, de o femeie pe care să o iubească şi în acel moment l-a pierdut pentru că inconştient, îşi împinge soţul/partenerul în braţele altei femei şi pe urmă, derutată se consumă, suferă şi încearcă să priceapă de ce i s-a întâmplat tocmai ei asta! Cu un asemenea aspect, aceaste native au nevoie de o mamă care să le arate cum se iubeşte şi pentru care mama trebuie să fie înainte de toate un model de feminitate şi mai apoi unul de senzualitate.

·        Când Luna este în aspect cu Marte, mama este percepută ca ceva dureros şi agresiv, complexul dezvoltat în caz de aspect dizarmonic este perceperea iubirii maternale ca pe o durere fizică şi dacă am privi în harta unor femei care afirmă că adoră masochismul vom remarca faptul că Luna este în pătrat, opoziţie, seschipătrat ş.a. de fapt, asistăm la un complex care se manifestă ca pedeapsă.

·        Luna conjunctă cu Saturn dă o mamă searbădă şi rece care exercită un control permanent şi dur aş spune, asupra odraslei; complexul pe care îl induce va face ca fiul/fiica să caute permanet altceva în spatele figurii inflexibile, exigente şi autoritare şi care cu timpul va deveni deprimant. La femei, complexul se manifestă prin încercarea onsesivă de a cultiva dragostea faţă de o asemenea persoană conştientă de faptul că orice tentativă de de acest fel va fi respinsă. Proiecţia se va face asupra partenerului de viaţă  pe care va încerca la rândul ei să-l controleze, deşi dăuiesc iubire dar o şi resping în aceea şi măsură.

Complexul maternal se poate regăsi şi la bărbat prin nevoia nativului de a-şi căuta un partener de viaţă sau de afaceri care să semene cu mama sau caută sprijinul urmărit de figura mamei, de regulă persoana asupra căreia se proiectează aceste nevoi este o femeie mai în vârstă – bona, dădaca, meditatoare şi mai târziu şefa.

            Aspectele dintre planetele arhetip arată natura relaţiei dar şi ce aşteaptă nativii de la o relaţie şi sunt cei mai buni indicatori pentru a evalua potenţialul complex.Să nu uităm că putem privi planetele ca pe oameni. Un astrolog psihanalist face aceste comparaţii pentru a înţelege mai bine complexul, mai ales dacă două sau mai multe planete în interaspect vorbes despre felul în care se privesc doi oameni – şmecher, exigent, arogant, nerăbdător, agresiv, protector, iubitor, atent, erou etc. Toate aceste caracteristici ne pot ajuta să înţelegem mai bine natura complexului.

Proiecţia complexului

Un conflict intern, un complex, rezidă în subconştientul nostru, iar faptul acesta este invizibil pentru ceilalţi pentru că este ascuns în noi. Pentru a-l exterioriza şi a-l conştientiza trebuie să-l putem proiecta asupra celuilalt. La un moment dat devenim conştienţi de acest lucru şi realizăm că vina aparţine exclusiv persoanei respective pentru comportamentul lor. 

Un exemplu clasic în acest sens a fost excesul de zel în a te situa de partea moralităţii sexuale. Persoana cu un asemenea comportament, în mod inconştient, relevă un complex legat de perversitatea sexuală şi se manifestă ca atare, dorind să iasă în stradă şi să spună lumii întregi că sexul este o problemă imorală care nu ar trebui să preocupe societatea. Un asemenea om poate găsi cu uşurinţă adepţi. Cu cât o persoană vorbeşte mai mult despre un lucru pe care îl consideră anormal cu atât devine mai vizibil complexul său comportamentul, este ca şi cu molia fascinată de căldură şi care se apropie de flacără până când aceasta din urmă ajunge să o mistuie. Acest tip de comportament îl întâlnim la persoanele care de regulă, nu au o viaţă sexuală împlinită.

Un alt exemplu de proiecţie este comportamentul în relaţie. În cazul în care bărbatul suferă de un complex maternal el va proiecta, cum spuneam şi mai sus, asupra partenerei de viaţă nevoile sale afective, ea va fi responsabilă pentru fericirea lui emoţională şi care cu timpul se transformă în povară. Dacă femeia intră în rolul mamei şi la un moment dat se opreşte, sătulă să se tot copilărească sau de infantilismele soţului său, acesta se va replia în sine ca într-o cochilie şi se va comporta ca un copil căruia i s-a luat jucăria favorită. Iar dacă femeia rezistă şi nu mai vrea să intre în rol, relaţia fie se poate rupe, fie va duce irevocabil la consilier pentru a rezolva problema. Proiecţia care se realizează are două componente – nevoia Lui de a controla şi a asigura stabilitate relaţiei, în care să găsească trebuie să găsească şi dragostea femeii şi cultivarea propriul Eu, tot aşa cum femeia trebuie să găsească în relaţie siguranţa emoţională.

Tipuri psihologice 

Sunteţi probabil familiarizaţi cu situaţia in care spuneţi ceva obiectiv şi raţional, dar partenerul să aibă o reacţie emoţională contrară şi să se simtă rănit. Sau aţi fost vreodată deranjaţi de faptul că soţul sau soţia erau extrem de ponderaţi şi de cu picioarele pe pământ, atunci când dumneavoastră lăsaţi fantezia să bată câmpii?

Acest fenomen interesant, dar aproape de neînţeles este bine-cunoscut. În ciuda faptului că individualitatea umană "se lasă" categorisită, Jung  explică acest fenomen prin clasificarea acestei individualităţi în patru tipuri psihologice. Conform teoriei lui conştiinţa de sine cunoaşte patru moduri principale de percepţie care se exprima în mod diferit şi mai mult sau mai puţin puternic, în fiecare individ: gândirea, sentimentul, percepţia sau senzaţia şi intuiţia şi care astrologic, sunt asociate celor patru elemente: foc, aer pământ şi apă.

Ele pot fi definite ca două perechi antitetice: gândirea şi sentimentul sunt opuse raţionale (în sensul că ele valorizează şi implică judecata de valoare). Pe când senzaţia şi intuiţia sunt considerate funcţii iraţionale, pentru că ei nu judeca, ci pur şi simplu lucrurile sunt percepute altfel decât pe cale raţională. Desigur, nu toate cele patru funcţii sunt la fel de puternice în individ. O funcţie domină, în timp ce alta tinde să fie "subdezvoltată". Pentru a deveni cu adevărat un Întreg, o persoană trebuie să încerce să dezvolte toate cele patru moduri de percepţie. Aceasta este o sarcină extrem de dificilă iar Jung scrie în Tipuri psihologice: Ştim că un om nu poate fi deodată Întreg, ca fiinţa evoluată,  nu va fi niciodată complet - el va dezvolta anumite calităţi în detrimentul altora, şi astfel integritatea nu este niciodată atinsă.

În astrologie, cele douasprezece semne ale zodiacului sunt structurate elementar: aer, apă, pământ şi foc. Liz Greene, întemeietoarea şcolii de astrologie psihanalitică, consideră cele patru elemente drept "piloni în astrologie". Elementele ne informează despre atitudinea predominantă a unei persoane. De exemplu, dacă tema natală a unui nativ este dominată de distribuţia majorităţii planetelor în semne de foc, vorbim despre un tip de foc. Modul de manifestare şi percepţiile sale sunt predominant de foc, ceea ce este echivalent cu tipul intuitiv jungian.